Pasiunile barbatilor


Pe doua dintre ele cu siguranta le stie oricine: femeile si masinile. DESI…ordinea nu este neaparat asta. Poate fi exact invers. Oricum, la orice masa la care exista mai mult de un barbat, inevitabil discutia se invarte in jurul masinii: cati cai are, de unde a cumparat-o, dar, mai ales , cati bani a bagat in ea. Si asta nu e nici pe departe finalul: cand discutiile incep sa se incinga, fiecare incearca sa il convinga pe interlocutorul lui ca el stie strazile din Bucuresti, ca e sofer de cand  era el mic, ca stie pe unde sunt toate radarele pe autostrazi, etc.. etc.

Asta cu masinile. Cu femeile…acum na, e cu dus si intors. Ca stiti si voi cum se zice : gura bate fundul. Si cand ii mai auzi pe astia care se dau “macho” ca ce femei au avut ei, de nici nu le mai tin minte numarul. Pff..eu cred ca au avut atatea femei..prin reviste, de ii cam doare mana dreapta de la atata”numarat”. Dar sa nu fiu eu aia carcotasa; sa ii ajute Dumnezeu la cat mai multe, ca se gasesc destule crème si emulsii pentru bataturi si basici.

Alte pasiuni, mai mult sau mai putin “costisitoare” : pai gatitul ( si aici recunosc faptul ca barbatii sunt bucatari “ deliciosi”), uitatul la televizor, spartul semintelor, injuratul in trafic ( aici este o paleta atat de vasta, incat ne cam incurcam in arborii genealogici), fotbalul si politica. Plus bautura, pacanelele si…la naiba! Ce de pasiuni, ascunse sau nu! Ca sa nu mai vorbim si de barfa ( aici stiu cazuri care ma “depasesc in viteza” chiar si pe mine la numarul de cuvinte emise/ secunda.. si credeti-ma ca daca nici eu nu vorbesc, atunci cine?).

Am zis ca nu o sa am ce scrie pe tema asta, dar se vede treaba ca a iesit ceva de un articol. Acum sa imi iau “umbrela” care sa ma apere de comentarii si pareri de genul : “Bine ca le stii tu pe toate!”E uite ca nu le stiu pe toate, dar stau in preajma barbatilor si e imposibil sa nu se regaseasca in “ meniul” lor de conversatie macar unul dintr subiectele de mai sus!

Asa ca…dragilor sau dragelor, astept sa ma luati la suturi sau sa dezbatem impreuna pe marginea subiectului! Sunt nerabdatoare chiar!

 

s560x316_barbatul_conduce

Cum si cat incomodeaza aparitia unui copil in viata noastra?


O intrebare care, pentru unii poate parea atat de stupida, incat nici nu merita sa fie luata in considerare. Pentru UNII! In schimb, pentru UNELE, poate sa insemne o tragedie, apocalipsa sau mai stiu eu ce alta calamitate. Bine, nu intra in calcul aici “domnisoarele” pe care le-a mancat undeva si s-au scarpinat atat de bine..ca au si uitat de banalul prezervativ. Ca ele au fost proaste, e vina lor; ca ei au fost  si mai tampiti, e problema lor. Dar sa nu deviez de la subiect.

Un copil devine o problema pentru barbati – in general si pentru femei- in special atunci cand pun pe primul plan cariera. Are mai putina importanta daca sunt sau nu casatoriti; cunosc destule cupluri care au copii si fara sa ii lege un act. Cariera ii impiedica pe cei mai multi sa aibe un viitor; aparitia unui copil ar complica deja si mai mult lucrurile. Al doilea criteriu ar fi siguranta locului de munca. In ultimii ani, din ce in ce mai multe mame stau doar cateva luni cu nou nascutii acasa, alegand sa se intoarca la job mai repede, de teama de a nu pierde postul pe care il au in firma.

Urmeaza situatia financiara, lipsa unei persoane care sa le ajute la cresterea bebelusului, depresia post natala si, nu in ultimul rand, deformarea siluetei. Putine femei nu isi fac griji in legatura cu evolutia sarcinii si a efectului acesteia asupra corpului lor. Exista si cazurile fericite in care kilogramele accumulate sunt atat de putine, incat isi revin rapid la forma de dinaintea sarcinii.

Si mai este un aspect : EGOISMUL! Da, exista si asa ceva. Sunt cupluri care, pur si simplu, refuza sa renunte la placerile vietii in doi : serile relaxante petrecute in oras, vacantele petrecute peste mari si tari, noptile in care somnul este linistit si odihnitor, fara scancetele unui bebelus. Nu am inteles si nu voi intelege niciodata categoria asta de oameni. Si nici nu vreau sa o fac.

Ce rost avem pe lumea asta, daca nu ne spune nimeni “mama”? Cine ne va aduce mangaierea, bucuria, daca nu un “te iubesc!” spus atat de sincer din partea copilului nostru? Cine va fi sprijinul nostru la batranete, daca nu copiii nostri? Un copil ”incomodeaza”  poate numai atunci cand va simtiti si voi bine in doi si il apuca plansul. EXACT ATUNCI! Si iti piere tot cheful….si te apuca rasul pe urma. Iar cand va creste ii vei putea spune : “ Ce ne-ai mai “incomodat” cand aveai cateva luni si ne-ai taiat tot cheful de sex cand te-a gasit plansul cand ne era si noua lumea mai draga!”

Si o sa radeti de “ incomodarea” asta toti trei! Si o sa ii urati si lui sau ei :” Incomodare” placuta, cand o sa fii si tu ca noi!” Sa vezi atunci chef!!!!

bebelusi-1

SINGURA SI “LIBERA DE CONTRACT” SAU MARITATA “CU NORMA INTREAGA?”


Toate la timpul lor zic. Ca doar si eu am trecut prin faza asta…desi acum nici macar nu mai stiu cum era. Doamnee! De aproape 20 de ani am “norma intreaga”; cred ca  la “part time”  nu ma mai primeste nici dracu’.

Bun. Ambele variante au parti bune si mai putin bune ( depinde din ce punct de vedere abordezi situatia). Pai cand esti singura, cheltuiesti banii altuia, daca esti o fata suficient de desteapta incat sa il gasesti pe ala fraier ( sau care macar sa faca pe fraierul) incat sa “inghita pastila”  si sa faca gestul asta pentru tine. Cand esti maritata, spargi banii pe care ii castigati amandoi ( daca esti indeajuns de fraiera incat sa pui la bataie si salariul tau).

Caprioara “libera de contract” isi spala singura rufele, deoarece a ratat ocazia “UNICA” de a strange sosetele lui aruncate peste tot, mai putin in cosul de rufe. 1-0 pentru maritata ( ca stie cum sa ii bage ciorapii fix la cosul de gunoi si nu in ala de rufe murdare).

Gagica fara obligatii pleaca si vine acasa ( la ea sau nu) cand are ea chef, fara sa stea sa dea  prea multe explicatii. De fapt nu da nici una; poate doar un telefon sau un mesaj in care sa il anunte pe EL ca ii este foame si sa il intrebe : “Unde iesim in seara asta, iubi? La restaurant sau la tine?” Nevasta este anuntata si telefonic si prin mesaje ( pe Viber, Facebook, WhatsApp, fax, mail sau … 112) ca lui II ESTE FOAMEEEEE!! Nu conteaza ce pune in farfurie; important e SA FIE CEVA comestibil.

Una primeste cadouri, alta cere cadouri; una are timp numai pentru ea, alta are timp numai pentru EI. Una se trezeste la ce ora vrea ea si se culca la cine vrea ea; alta ii trezeste pe ei (barbat si copii) si se culca dupa ce adorm ei (ei copiii, ca sa aiba timp sa il “adoarma” si pe REGELE JUNGLEI).

DAR…nevasta are caminul ala cald si primitor la care EA inca viseaza, are copiii care o iubesc, are FAMILIA pe care si-a dorit-o. Poate ca este invidiata de EA…sau poate ca nu. Poate ca se suporta de ochii lumii, dar, in sufetul lor si-ar dori un pic din ce are cealalta : EA siguranta unui camin, NEVASTA un pic din libertatea ei.

 

Pana una alta….e bine asa, stii ce zic?!

cheating_woman_0_73618800dita-von-teese

DOR…


De copilarie. De vacantele de vara.  De prietenii cu care bateam mingea in curtea scolii, vara, cand nu era atat de cald incat sa nu poti sta afara. De serile de iarna, cand veneam in casa de la sanius cu hainele pline de turturi, cu obrajii rosii de la gerul de afara, dar fericiti. De mirosul de cozonac abia scos din cuptor in ajunul sarbatorilor. De bunicii mei, pe care i-am pierdut mult prea devreme.

Imi este dor sa fiu din nou copil, sa nu am nici o grija; sa vin de la scoala moarta de foame si sa ma certe mama ca nu m-am spalat pe maini inainte sa ma asez la masa. Imi e dor de jocurile copilariei noastre, cand ne uita Dumnezeu pe afara si, cand nu mai era nici o geana de lumina, incepeau sa se auda vocile parintilor de la ferestre : “ ACASAA! Nu vedeti ca e noapte?”

Imi e dor de prietenii alaturi de care am crescut : Mariusca, Cristina (“Tei Tei” cum ii spuneam noi), Loredana, Nini, Mihai ( sau “Goe”, cum il poreclisem noi), Mihaela, Andreea, Simona, Cristi…. Doamne cate prostii faceam cu totii! Nici macar nu aveam nevoie de mancare; era suficient ca ne vedeam afara in fiecare zi.

Imi e dor de primaverile de atunci, de emotiile pe care le aveam cand primeam un martisor de la baiatul de care imi era drag. Dor de prima imbratisare si fiorul primului sarut. De liniste, de soare, de copacii infloriti, de cerul instelat, de ploaia calda de vara.

DOR DE COPILUL DIN MINE…care nu s-a maturizat, ci doar sta ascuns, asteptand momentul prielnic sa isi mai faca simtita prezenta, macar o data!

dor de copilarie

MAMA


mama_si_fiicaPrima emotie, prima imbratisare, primele lacrimi de fericire cand m-a strans la pieptul ei. Ochii ei albastri, glasul duios, rasul ei…dar mai ales mirosul. De MAMA…pe care il simt pretutindeni, chiar daca nu e langa mine.

Primul cuvant rostit de un copil : MAMA! Oare ce a simtit inima ei cand a auzit prima data aceste doua silabe? Cate lacrimi de fericire au curs din ochii ei frumosi, acum putin mai imbatraniti, dar la fel de senini ca atunci cand era de varsta mea? Cate momente de suparare i-am pricinuit, voit sau fara sa imi dau seama? Nu am vazut-o pe mama plangand, dar asta nu o face o persoana rece, dura sau rea. Mama nu s-a plans niciodata de nimic : ca i-a fost greu sa creasca trei copii, cu un singur salariu, adus de tata; ca a stat cu noi acasa 13 ani, sa ne educe frumos, sa ne creasca si sa ne faca oamenii care suntem azi.

Care sunt amintirile mele cu MAMA, de cand eram copil? Prea multe sa le pot cuprinde in cateva randuri : lunea spala, intotdeauna. Imi placea sa stau sa ma uit la ea, cum clatea rufele in cada (pe atunci nu aveam masina de spalat automata), sa o ajut cateodata sa le intinda. Sambata facea curatenie : eu imi luam perna si patura si ma duceam pe balcon, acolo unde aveam o lada mare de lemn masiv( inca mai exista) si ma intindeam pe ea. Cateodata ma lua somnul acolo, cate ea matura sau dadea cu aspiratorul.

Cand am fost bolnava si faceam penicilina – asta nu o sa uit cat traiesc, eram mica si venea o vecina sa imi fac injectiile alea blestemate, noaptea-  mama ma tinea sa nu ma zbat, cu toate ca eu plangeam si faceam ca toate animalele padurii. Tata nu asista niciodata la asa ceva, era prea dureros pentru firea lui sensibila.

Tin minte ca intr-un an ( eram deja la liceu ) am facut febra mare si i-am spus mamei ca nu ma pot duce la scoala. Ea mi-a zis, pe un ton putin rastit : “Cum sa nu te duci la scoala? Ce vorba e asta? Te imbraci si pleci!”….nu stia ca eu abia ma tineam e picioare; abia dupa ce mi-a pus termometrul si-a dat seama ca nu am mintit si nu vroiam sa chiulesc. Atunci nu mi-a convenit faza asta, dar, mai tarziu, am realizat ca ea m-a facut sa fiu o luptatoare, sa nu cedez usor in fata greutatilor si sa nu ma plang de nimic.

Ea ne-a invatat sa impartim chiar si  bomboana pe care o primeam la scoala, atunci cand era ziua vreunui coleg de clasa. Ne-a invatat sa ne respectam unii pe altii, sa ne iubim, sa ne aparam si sa nu ne vorbim de rau. NICIODATA!

ITI MULTUMESC PENTRU CA M-AI ALES PE MINE SA FIU COPILUL TAU! IARTA-MA CA NU AM STIUT SA ITI STERG LACRIMILE SI DUREREA DIN SUFLET ATUNCI CAND A TREBUIT! SPER SA NU FIE PREA TARZIU ACUM!

SARUT MANA, MAICUTA MEA! TE IUBESC SI TE RESPECT DIN TOT SUFLETUL MEU!

Cu toata dragostea…

FIICA TA CEA MARE!

Cu dragoste pentru…TATA


A fost, este si va ramane pentru totdeauna modelul meu, prietenul meu, sprijinul si ajutorul meu. Stiu ca pentru el sunt una dintre acele persoane pentru care reprezint TOTUL, asa cum el si mama ( despre care voi scrie un alt articol, separat de acesta) sunt TOATA LUMEA MEA!

Parintii sunt primii care ne inconjoara cu dragoste si primii pe care ii iubim. Insa acum eu vreau sa spun cateva lucruri numai despre TATA. Amintirile pe care le am inca din primii ani de viata sunt legate de vorbele lui blande, de sfaturile pe care mi le-a dat, de educatia pe care am primit-o de la el. El a fost cel care m-a invatat cum sa tricotez, cu rabdare infinita, pentru ca eu, in copilaria mea, am fost o fata extrem de neindemanatica. Tata m-a invatat sa fac prima mea tocanita de cartofi; a iesit o “nebunie”, dar ce mai conteaza? Era cea mai buna pentru ca am facut-o cu EL.

Imi aduc aminte (cu lacrimi in ochi acum cand scriu toate astea), ca in clasa a cincea, atunci cand m-am imbolnavit de pojar, am plans ca vreau si eu o papusa ..MARE, pentru ca nu am avut niciodata una asa. Si i-am spus tatei. M-a ascultat si…a plecat la serviciu. Sau cel putin asa am crezut. A revenit, cateva ore mai tarziu, cu o cutie mare. Mi-a dat-o si mi-a spus : “Ia vezi ce e inauntru!” O sa tin minte cat voi trai clipa aia cand, atunci cand am ridicat capacul, am descoperit cea mai frumoasa papusa pe care am vazut-o vreodata. Pe PUSA..asa i-am dat numele. Am plans de m-am umflat de bucurie si a doua zi, ca prin farmec…nu mai aveam nici o urma de pojar. TATA m-a facut bine, cu papusa aia, pe care o am si acum.

Imi placea si inca imi place sa ma uit la el cand se barbiereste. Ritualul asta mi-a ramas intiparit in minte : grija cu care isi aplica spuma de ras cu pamatuful, lama de ras care aluneca pe obraz, ocolind cu grija alunita identica cu cea a bunicii Ileana ( mama lui), iar la final, after shave-ul.

Hmm….la 18 ani, cand am fost la primul meu bairam adevarat, m-a luat de mana si mi-a cumparat rochie si pantofi, ca doar nu putea fata lui sa mearga oricum imbracata. Noptile pline de griji, cand eram bolnava, a stat langa mine. Chiar si acum, cand sunt femeie maritata , cu un copil la randul meu, daca imi e rau sau nu ma simt bine, este primul care vine sa ma vada…

Sunt atat de multe lucruri de spus, dar….le pastrez pentru mine.

TE IUBESC, TATA! ITI MULTUMESC CA IMI ESTI ALATURI, CA MA INVETI SA FIU UN OM BUN, DREPT, CU CONSTIINTA CURATA! SA DEA DUMNEZEU SA TE AVEM ALATURI CU TOTII, PE TINE SI PE MAMA, ANI MULTI DE ACUM INCOLO!

SARUT MANA CARE M-A CRESCUT!

Poti avea o tinuta cool cu doar 150 lei?


“DACA VREI, POTI!” Cu totii am auzit macar o data acest slogan. Insa cand e vorba de pus in aplicare…e cam greu. Dar nu imposibil. Trebuie doar sa stii unde, cum si ce sa cauti. In primul rand te informezi. Si nu imi spuneti mie ca nu aveti macar O PRIETENA care le stie pe toate: unde gasesti cele mai misto outfituri, combinate mortal, la preturi de te fac sa te freci la ochi, de teama ca nu ai vazut ca lumea sau, mai rau, sa te intrebi :” Am chiorat cumva? Drace, spre sa nu am nevoie de ochelari!”

“Cumpara imbracaminte si incaltaminte de calitate, la cele mai mici preturi, de pe PPT!” Asta a fost raspunsul pe care l-am primit. Ok…hai sa trag si eu un pic cu ochiul aici, ca nu o fi foc! Hmmm…nu-i rau. Nu-i rau deloc, as putea spune. Ia sa ma transform eu in designer asa, pentru cateva minute, sa vad daca ma descurc. Daca as participa la un concurs in care bugetul alocat pentru o tinuta completa ar fi de 150 lei? Ce as alege? Provocaree….uhh.….sa incepem zic.

Vreau o tinuta casual, asa ca imi aleg :

O camasa lejera – 18,99 lei

CAMASA-FATA---MULTICOLOR-A00023221-02-MC1_2

 

Jeansi – 52,99 lei

BLUGI-FATA---ALBASTRU-A00022130-03-AB2_3

O pereche de ghete cu care pot sa bat la pas tot orasul – 52,19 lei

GHETE-FATA---NEGRU-A00022085-01-NGR_2

 

 

 

Hmmm….chiar imi place! M-am incadrat in buget, ba chiar mi-au mai ramas si bani! O daa…PPT se doveste a fi un prieten extrem de bun si generos cu portmoneul unei femei. Se pot face atatea combinatii..dar va las si pe voi sa va puneti imaginatia la lucru si bugetul la bataie.

Aaa…pai daca e vorba pe asa, cred ca imi mai “compun” cateva tinute, ca nah…e Black Friday doar, nu? Si daca nu profit de ocazie acum, atunci cand?

De Black Friday, PPT face ca preturile mici sa devina si mai mici! Cat de mici? Asa de mici!!! Mici…..mici….mici