Pentru ce iubim barbatii


Pai doar nu o sa iubim femeile, noi, femeile! Femeile se invidiaza si se “gelozesc”. Pe ei, barbatii, ii iubim fie ca avem motive, fie ca nu. Pentru ca ne scot din minti cand vor ei. Pentru ca nu putem sta suparate pe ei mai mult de 5 minute, chiar daca merita sa le scoatem ochii. Pentru ca, atunci cand vor sa ne ajute cu ceva, mai rau strica. Si pe urma iau moaca aia nevinovata, de nu mai stim ce sa facem: sa le zicem de dulce sau sa radem?
Pentru ca habar nu au ce sa ne ia de ziua noastra, in afara de flori. Pentru ca arata al dracului de sexy in bucatarie, in rarele momente cand aleg ei sa gateasca ceva. Pentru ca nu le vedem defectele cand ne indragostim de ei. Si daca le vedem, nu le luam in seama. Pentru ca ne iubesc si cand suntem frumoase si cand avem “masca de castravete pe figura”. Si cand suntem vesele, dar si cand ne tuna si ne fulgera.
Pentru ca sunt tatii perfecti pentru fiicele lor. Si nimic nu se compara cu imaginea iubitului tau tinand in brate un copil. PE AL VOSTRU!
Impreuna starnim furtuni si tot impreuna aducem soarele pe cerul vietii noastre! Ca doar dupa un  scandal…cat de dulce e impacarea!!!
Mai spuneti si voi daca va mai vin motive in minte!
image

Putina “descarcare” face bine psihicului


De ce sa imi bubuie mintea? De ce sa imi creasca tensiunea si sa am palpitatii inutile? Pentru cine si de ce? Cu totii acumulam frustrari, fiecare dintre noi are o zi mai putin buna spre execrabila (in general la munca). Exista “cunostinte proaste” care ne calca pe toti nervii si care sincer merita una drept intre ochi. Numai ca nu reactionam pe moment. Le adunam asa, una cate una, le depozitam bine si, cand simtim ca paharul este plin, explodam.
Eu aveam prostul obicei de a le tine pe toate inmagazinate la loc sigur. Si tot dadeau “in fiert”, dar nu voiam sa zic nimic. Cui trebuia. Si pachetele de draci se revarsau adesea asupra celor dragi, de parca ei erau vinovati de toate cate mi se intamplau mie. Pana cand am zis STOP. Ia sa nu mai procedez asa, ca imi fac rau in primul rand mie si apoi celor care sunt langa mine si vor sa ma ajute.
Si uite asa am schimbat tactica. Le-am servit replica tuturor, la momentul in care a trebuit, chiar daca nu le-a picat tocmai bine. Am injurat ca un birjar cand nu imi iesea ceva la munca, am iesit afara cateva minute sa ma calmez si…asta a fost.
La ce bun sa le tinem pe toate in noi? Le putem discuta cu cineva, putem sa scriem pe o coala toate cuvintele care ne vin in minte cand suntem suparati pe cineva si apoi sa ii dam foc. Nici nu stiti cat de bine va puteti simti dupa ce faceti asta!
E bine sa nu ripostam cand suntem nervosi, ca vorbele fac mai mult rau atunci cand sunt aruncate la manie. Si razbunarea e arma prostului; te simti bine pe moment, dar dupa….
Sa gasim echilibrul care sa ne duca la o judecata limpede, fara excese! De nici un fel!
image

Parinti si adolescenti- punte sau prapastie intre generatii


Adolescenta a fost, este si ramane cea mai delicata perioada in drumul spre maturitate. Cu totii stim prea bine cum se manifesta, ce trairi am avut si cate dispute au existat intre noi si parinti, in primul rand, dar si intre noi si cei de varsta noastra.

Este varsta la care se defineste si incepe sa se dezvolte personalitatea, perioada in care se simt primii fiori ai dragostei, dar si vremea celor mai aprige dispute. De orice natura : diferenta de opinie, dorinta de a fi in centrul atentiei, de a le fi ascultate parerile, convingerile, dorintele. Comunicarea dintre parinti si copii trebuie sa fie, acum mai mult decat oricand, centrata pe EI, adolescentii. Trebuie ascultati, lasati sa vorbeasca, sa isi exprime deschis punctul de vedere. Trebuie sa ii indrumam cu blandete, sa fim fermi atunci cand ne exprimam la randul nostru punctul de vedere, dar nu trebuie SA LE IMPUNEM CEVA. Pentru ca riscam sa ii indepartam.

Eu sunt mama de fata. Adolescenta. Asa ca vorbesc si din punctul meu de vedere. Sunt prietena cu copilul meu, discutam deschis despre orice. Imi cere sfaturi de multe ori. I le dau cu placere, dar nu ii impun sa le urmeze. Ci doar sa le analizeze, din punctul ei de vedere, sa le asimileze si, daca ea considera ca sunt de luat in seama, sa le aplice.

Nu i-am interzis ceva si nu voi face asta. Este destul de mare incat sa isi dea seama ce este bine si ce nu pentru ea. Ce sa aleaga si pe cine sa aleaga. Ce sa faca si mai ales cu cine sa faca. Ce anturaj sa aiba in cercul de prieteni. Pe care, by the way, ii cunosc. Si pot spune ca sunt copii buni, cuminti. Atat cat pot sa fie niste adolescenti.

DAR VOI FI MEREU ACOLO, IN UMBRA EI. SI O VOI VEGHEA PERMANENT, FARA SA STIE INSA CA FAC ASTA. DAR EA O SA SIMTA… PENTRU CA LEGATURA DINTRE NOI ESTE MAI PUTERNICA DECAT ORICE PE LUMEA ASTA!

TU CAND AI VORBIT ULTIMA OARA CU COPILUL TAU? CAND L-AI ASCULTAT PANA LA CAPAT? E MOMENTUL SA O FACI!

adolescenti

discutie-mama-adolescent

Ce isi (mai) doresc femeile


In general sau in particular? In general, multe. In particular… si mai multe. In general se aseamana. In particular, difera de la caz la caz.

Sa dezvolt, zic :

-in general, femeile isi doresc multe, sau multi. Multe care sa le invidieze, multi care sa le vrea. Multi le si au. Pe unele. Nu pe toate.

– in general, femeile isi doresc sa manance fara sa se ingrase. Cliseu, stiu. Dar este adevarat. Cat sa salivezi la o prajitura si sa mananci frunze de salata? Pentru cine te “upragdezi”? Multe pentru niste fraieri ( parerea mea), care nu dau doi bani pe ele dupa ce le “folosesc” . Trist. Dar isi merita soarta, ca doar e alegerea lor.

– sa ramana mall-ul deschis NON STOP. Unde altundeva poti contoriza priviri pofticioase si bale in coltul gurii? Asta e valabila pentru “papusele dragutele, fara creieras la ele”.

-sa arate ca si cum ar fi machiate mereu si parul sa fie la locul lui si dupa o noapte de nesomn. Exista solutia : dormiti in fund, pe scaun, machiate si coafate. Asa faceti economie de timp a doua zi, dimineata, cand trebuie sa plecati acasa. La VOI, ca doar ati “jucat in deplasare “

– “fata cu masina ( a lui), caut baiat cu benzina(tot a lui)”. Traducerea : fraieru’ cu banu’ pe el, care sa le faca lor toate poftele. Pana apare alta mai desteapta. E bine si pentru cateva zile, ca piata e vasta si au de unde alege.

-sa aibe dotari demne de reviste, bani, pantofi, bijuterii, genti, haine, sa fie in centrul atentiei, sa nu fie nevoite sa se trezeasca de dimineata sa faca un ibric de cafea; sa aibe clipe de rasfat, timp de iesit in oras la o barfa cu fetele si ca fetele. SA UITE DE GRIJI MACAR PENTRU O ZI…IN FIECARE ZI!

Sa luam cazul particular.

EU. Ce imi doresc eu? Daca as vrea sa dea bine articolul, as incepe sa scriu chestii lacrimogene, gen “sa salvez planeta si maimutele”. Nu e asa. Imi doresc sa am mai mult timp pentru mine, sa pot face ceea ce imi place. Sa am mai multa minte, sa nu ma mai enervez cu toti nebunii, sa stau mai mult de vorba cu copilul meu, sa ies mai mult sa ma plimb.

Sa reusesc sa ma trezesc duminica la o alta ora decat 07.30, ca doar e zi de odihna. Sa isi faca Happy nevoile la WC, sa nu mai ies cu el afara la ore “imposibile”. Stiu ca nu se poate, dar…visez si eu. Imi doresc sa fiu sanatoasa, linistita, sa am puterea sa fac toate lucrurile bine si la timp. Sa nu mai am grija zilei de maine asa de mult. Sa ii am pe cei dragi langa mine multa vreme de acum incolo…si… DA…si eu vreau sa mananc fara sa ma ingras sau sa tin diete fara rost. Sa nu imi mai bat capul cu epilatul, cearcanele, dracii de dinaintea menstruatiei…si gata. Ca nu scriu un roman! Nu inca!

VOI CE VA DORITI CEL MAI MULT, FETELOR?

femeie femeile

Cat de mult ne deschide mintea o carte


Mai mult decat ne putem imagina. Fara cunoastere am fi…NIMIC. Nu am avea o perceptie asupra lucrurilor, nu am putea intelege nimic din ceea ce ne inconjoara, nu am avea acces la legile Universului. Am fi goi, pustii, lipsiti de o directie si de un tel. Nu am cunoaste lucruri elementare : sa citim, sa ne scriem numele, sa ne exprimam, sa gandim.

O carte citita la timpul ei face minuni. Ne deschide ochii, mintea si inima. Putem percepe mai usor si mai limpede lucruri la care nu aveam acces din cauza necunoasterii. Putem intelege si asimila informatii, pe care mai apoi sa le punem in practica. Ne punem “mintea la contributie” si creierul incepe sa lucreze mai usor.

Avem subiecte de discutie cu semenii nostri, putem dezbate si alte subiecte in afara celor de zi cu zi. Ne dezvoltam imaginatia, ne imbogatim vocabularul si cunostintele, ne folosim de informatiile pe care tocmai le-am aflat pentru a ne schimba viata. Acceptam mai usor si suntem mai deschisi in fata unor situatii noi, mai receptivi si mai “cultivati”. Putem face recomandari celor dragi in ceea ce priveste cartile citite. Chiar daca unele sunt mai putin accesibile sau mai neinteresante in privinta subiectelor, cautam pana cand gasim ceea ce ne place si ne starneste interesul.

Fie ca sunt manuale scolare, romane politiste, carti de aventura, de dragoste sau motivationale, din fiecare putem lua cate o informatie. O citim, mai apoi cautam sa o intelegem, o asimilam si, odata procesul de invatare terminat, putem dezbate, aplica, recomanda si chiar ne putem alege un subiect despre care sa scriem propria carte.

Imaginatia este INFINITA! Trebuie doar sa stim unde, ce si cat sa cautam, sa citim, sa intelegem ceea ce citim si mai apoi sa aplicam ceea ce am aflat!

FARA CARTI SI CUVINTE, CUNOASTEREA AR RAMANE LA STADIUL DE “NECUNOSCUTA”! SI SUNT ATAT DE MULTE DE AFLAT!

TU CE CARTE AI CITIT ULTIMA DATA SI CAND? TE PROVOC SA IMPARTASESTI TUTUROR! ASTEPT CU NERABDARE RECOMANDAREA TA!

carte sf

Raneste mai tare o vorba sau o fapta?


Este o zicala, cum ca o fapta face cat o mie de cuvinte. Da, o fapta BUNA. Aici se aplica “dovedeste prin fapte, nu prin vorbe”. Au si vorbele rostul lor, atunci cand sunt spuse din suflet, cand au o directie clara si precisa. Faptele sunt rezultatul cuvintelor.

Cu totii ranim, mai devreme sau mai tarziu. Involuntar sau cu buna stiinta. O facem fie din prostie, fie din rautate si invidie. Teama de a nu fi recunoscuti drept “masculul Alfa” dintr-un grup, de a nu ne integra, de a nu “apartine” unei comunitati de indivizi ne conduce de cele mai multe ori catre actiuni care nu sunt deloc ceea ce ar trebui sa fie. O vorba aruncata la manie doare mai mult decat una spusa din naivitate. Cuvintele nu se pot retrage odata rostite. Lasa rani adanci, mai ales cand ne”lovesc” atunci cand nu ne asteptam si de la cine nu ne asteptam.

La fel si o palma. Data la un moment de nebunie. Sau voit. Violenta este “apreciata” de cei care vor sa se impuna in fata celor mai slabi decat ei. De ce? Pentru ca altfel nu pot. Un barbat nu este “barbat” cand loveste o femeie. Si mai ales pe care pe care a spus si a sustinut sus si tare ca o iubeste. Ce fel de om poti fi daca, in loc sa aduci zambetul pe chipul celei pe care zici ca o iubesti, ii provoci durere? In loc sa o protejezi, sa fii sprijinul ei, o calci in picioare.

Lacrimile se usuca, vanataile trec, dar durerea din suflet nu se sterge asa de repede Oamenii iarta, dar nu uita. Nu poti uita atat de usor ceva sau pe cineva care ti-a provocat rani, sufetesti sau trupesti.

Ai grija la cuvintele pe care le rostesti, cum si cui i le adresezi. Sentimentele nu sunt lucruri cu care sa te joci si nici inima franta nu se poate lipi si sa fie ca noua. Peticele din suflet se zdrentuiesc in timp si nu vei mai putea face nimic. Degeaba plangi si iti ceri iertare. Omul din fata ta, care te-a iertat de 100 de ori, nu o va mai face si a 101 oara.

PRETUIESTE VIATA, SECUNDA CU SECUNDA! AI GRIJA CE SPUI SI CE FACI! NU MAI POTI RETRACTA NIMIC!

violenta

Cata experienta profesionala poti avea la 20 de ani?


Cam tot atata cata ai putea avea la 2 luni de viata sa spui primul tau cuvant, oricare ar fi ala. E cam egala cu ZERO. Nu discutam aici de alt gen de experienta, la care unii sunt “maestri” inca de pe la 14-15 ani.

Ma refer strict la ceea ce ti se cere cand vrei sa ai un job, ca sa nu mai apelezi la ai tai pentru un ban de buzunar. Pai, daca o luam cronologic, evenimentele stau cam asa: termini o facultate, da’ esti cam praf cu banii. Si vrei sa te angajezi. Bun. CV-ul tau, teoretic cel putin, descrie profilul candidatului ideal. Aplici la o slujba care te intereseaza. Si da norocul peste tine. Esti chemat la interviu.

Te imbraci decent, ca deh, prima impresie conteaza, si te duci cu toate visele impachetate frumos. Si te ia ala de la resurse umane la “descusut”, in timp ce se tot uita la foaia pe care este trecuta toata experienta ta “scolara” si…vine si intrebarea aia de 100 de puncte. “ Ai mai lucrat inainte in acest domeniu?” Hai pe bune…pai tocmai ce i-ai zis ca abia ai terminat facultatea. Si toata “investigatia” se termina cu “va cautam noi !”, de iti vine sa iei cv-ul ala si sa i-l indesi pe gat.

Cam asa sta treaba. De unde sa ai experienta daca nimeni nu este dispus sa iti dea o sansa? De ce tinerii sunt priviti cu oarecare reticenta daca nu au ceva “la activ” in domeniu? Oare nu tinerii astia sunt cei care pot schimba ceva, care au putere de munca, nebunie si ambitie? De ce nu vrea nimeni sa riste?

La fel  si cu cei care vor sa inceapa o afacere a lor. “Rechinii” aia batrani, care stiu cum se mananca o paine in business, ii lasa sa creada ca pot face ceva, ca mai apoi sa ii “sfartece” si sa le naruie orice speranta. In loc sa ii sprijine, sa ii ajute, sa le dea un sfat. Ca doar nimeni nu s-a nascut invatat. Cu totii am pornit de jos, in tineretea noastra.

Cu totii gresim si din greseli invatam. Toti avem vise, sperante, dorinte. Este un loc pentru fiecare, doar ca suprematia se castiga uneori prin jocuri murdare.

Sa dam fiecaruia sansa pe care am avut-o si noi la inceput. Sa credem in oameni, in tinerii care vor si pot sa faca ceva, pentru ei si pentru ceilalti. Sa nu uitam niciodata ca si noi am fost ca ei si ca ne-am dorit o sansa, prin care sa demonstram ca putem si vrem sa facem ceva.

 

VISELE SUNT FACUTE SA CREDEM IN ELE! ATATA VREME CAT NU NI LE SPULBERA NIMENI! FARA SA NE INTREBE, DOAR DIN RAUTATE SI CRUZIME!

young