Fii barbat tot timpul daca te tine, nu doar cand esti beat!


Iti place. Cu fiecare zi ce trece mai mult. Ai vrea sa ii spui orice iti trece prin minte de cate ori o vezi. Numai ca, atunci cand esti fata in fata cu EA, ti se cam rupe filmul.
O dai in diverse, din vals in tango si tot amani clipa aia cand ii vei spune tot ce vrei de la EA…cu EA… Frate, hotaraste-te o data si pune piciorul in prag! Ocaziile bune vin si pleaca, nu raman acolo la infinit, sa te astepte pe tine! E si ea femeie, e OM, nu cine stie ce fiinta extraterestra de care sa nu te poti apropia..Ce dracu’! Esti barbat sau carlig de rufe?
Si uite asa, zilele trec si…gata. Te-ai decis. O sa o abordezi. Dar mai intai iti faci curaj cu un pahar de whiskey. Parca e mai bine. Mai bagi unul si…treci la treaba. O bagi in seama pe Facebook sau pe WhatsApp, ca doar ai vazut ca e “on”. Si incepi sa ii scrii tot ce iti trece prin cap si tot ceea ce ti-ai imaginat ca puteti face impreuna. Ii scrii ca iti e dor  si ca nu iti poti lua gandul de la…tot ce vezi si ce nu la ea.
Ce daca amandoi sunteti “combinati”? Nu unul cu altul, ci unul cu o ALTA! Nu trebuie sa afle nimeni…ce naiba. Si o lalaiti asa, fara “finalizare”, ca doar pe retelele de socializare e doar virtual, nu si real…
Si a doua zi, cand dai ochii cu ea, ii zici ca a fost o greseala ceea ce s-a intamplat (sau nu) seara trecuta, ca nu vrei sa afle nimeni, ca e mai bine sa nu incepeti nimic ce nu poate fi continuat si finalizat cu succes!
Pai si atunci te intreb: de ce te dai mare vere cand nu te tine? Sau esti barbat si te iei de femei numai cand iei ceva la bord? Atunci ai curaj? Fii tata cu “sange in instalatie” si pe trezie, ca asa fac adevaratii barbati! Daca nu poti, du-te si te culca si lasa-i pe altii sa faca treaba pana la capat!
image

Stiu ce ai facut aseara…


Hmm…te-am pus pe ganduri, asa e? Stiu si cu cine. Stiu si unde. Stiu si cand. Nu stiu insa de ce si nici nu ma intereseaza. Nu e secretul meu si nici preocuparea mea.

Poate ca ai avut motivele tale. Poate ca ai vrut sa incerci si altceva, alte senzatii, alte trairi. Nu te condamn, dar nici nu te felicit. E alegerea ta. Curiozitatea ta. Numai ca secretul nu este DOAR al tau. Al vostru. Involuntar am intrat si eu in acest “cerc vicios”. Nu v-am urmarit si nici nu mi-am dorit sa fac asta. Nici macar sa fiu partasa la fericirea care se citea pe chipurile voastre. Curiozitate si teama amestecate cu dorinta.

Te intrebi de ce iti spun toate astea?! Ce urmaresc? Sa iti fac rau? Sa te santajez? Nicidecum! Nu este secretul meu si tocmai de aia nu am de gand sa te “dau in vileag”. Nici macar nu te judec. Doar te previn. Te pun in garda. Ca in locul meu ar fi putut fi oricine altcineva. Care va stie pe amandoi si care, poate, nu ar fi stat pe ganduri si, in loc sa incerce sa inteleaga, ar fi dat fuga sa te parasca. Sa iti distruga viata. Sa te umileasca in fata tuturor. Doar asa, ca a aflat o chestie pe care nu ar fi putut sa o tina numai pentru sine.

 

Iti suna cunoscut astfel de scenarii? Cred si eu, ca doar se intampla frecvent. “Inculpati” pot fi si el, dar si ea. Si sunt atatia altii care adora micile barfe, secretele astea picante si, in loc sa isi vada de ciorba lor, incep sa “trambiteze” in stanga si in dreapta si sa arunce vorbe pline de venin. Fara sa se gandeasca vredata ca le poate veni si lor randul. Si nu o sa mai rada ei de altii, ci altii de ei. Poate chiar cei pe care i-au aratat cu degetul odinioara…

 

Ai grija cum, cand, unde si cu mai ales cu CINE te afisezi! Ca sa nu vina cineva si sa iti spuna soptit, numai tie: “ stiu ce ai facut aseara..”

secret

 

Criza varstei de 40 de ani… mit sau realitate?!


De ce 40? De ce nu 30 sau 50? Sunt tot niste cifre, daca stam sa judecam. Numai ca, teoretic si statistic, la 40 de ani este jumatatea vietii. Un punct in care ajungem cu totii, oricat de mult incercam sa evitam asta. Cand putem face un bilant a cee ace s-a intamplat pana acum. Iar rezultatul… depinde.

 

Unii si unele o iau ca atare. 40….asa si? Mergem inainte. Altii, dimpotriva, privesc acest 40 la fel ca pe tramvaiul cu acelasi numar pe care tocmai l-au ratat : o sa mai vina altul, doar ca nu va mai fi ASTA. Si trebuie sa astepte. Numai ca asteptarea se masoara in ani, nu in minute (ca in cazul tramvaiului). Si intra in panica, de parca viata s-ar sfarsi la 40 de ani. Si, mai grav, pot aluneca pe o panta extrem de periculoasa : aceea a depresiei.

 

Daca ar fi sa o luam in functie de sex, femeia e femeie la 40 de ani. Are farmec, are sex appeal, are acel “ceva”; pe scurt, are sare si piper. Stie ca este misto si constientizeaza lucrul asta. Stie ca inca atrage priviri si intoarce capete si tocmai siguranta asta de sine o face si mai dorita. Nu e cazul tututor femeilor, sa fim realisti, ci doar al acelora care stiu si raman FEMEI si la 40 de ani si dupa.

Cu barbatii insa, treaba sta putin diferit. Pe unii ii lasa rece treaba asta, ca deh…40. Ce dracu’ se mai poate intampla? Daca s-au insurat si au copii, treaba e sigura. Daca sunt singuri, o mai tin asa o vreme, pana cand…gasesc si ei pe una cu care sa mearga pe drumul vietii. Ei…dar ce ne facem cu aia care intra in panica? De faptul ca incep sa se ingrase, ca le pica parul, ca nu mai au timp sa iasa la “vanatoare” asa de mult ca inainte, DAR, mai ales, le e teama de ce o sa le mai pice in plasa?

Si atunci o dau in ridicol si vor cu tot dinadinsul sa isi demonstreze lor in primul rand, dar si celorlalti, ca ei sunt BARBATI. Se imbraca la fel ca atunci cand aveau 25 de ani, isi fac parul ( sau ce le-a mai ramas din el) ca vedetele masculine pe care le vad in reclame, isi scot la inaintare arsenalul de replici rasuflate si incearca sa impresioneze pustoaicele de 20 de ani. Ca doar pe astea le pot cuceri usor. Sa nu mai vorbim de faptul ca retelele de socializare sunt ”best friend ever” si acolo e loc de orice.

Ideea e ca nu conteaza cifra, ci cum te simti la orice varsta. Conteaza sa iti asumi anii din buletin si sa o faci elegant si de bun simt. Ca degeaba ai 70 de ani, daca te comporti sit e imbraci ca unul de 20. O dai in penibil si chiar nu e cazul.

 

Spiritul tanar conteaza mai mult decat orice alta schimbare de prefix, atata vreme cat este in concordanta cu ceea ce esti tu si nu ceea ce vrei sa pari sau sa le arati altora!

Is-midlife-crisis-for-men-only_edited-1

E ca mine! BA NU, E CA MINE!!!


Vorba dulce mult aduce. Si este o zicala universal valabila, indifererent unde se aplica si cine o aplica. Discutiile in contradictoriu apar fie ca vrem, fie ca nu. Este inevitabil sa fentam o zi in care sa nu iasa contre. Care sa degenereze in scantei si de aici sa se aprinda un ditamai scandalul.

Totul tine de abilitatile noastre de a “negocia” cu interlocutorul astfel incat sa nu ne luam la bataie. Ne putem sustine punctul de vedere inteligent, cu calm si tact, fara sa fie nevoie sa ridicam vocea. Asta e varianta ideala. Numai ca, atunci cand esti fata in fata cu cineva care vrea  cu tot dinadinsul sa iti arate ca are dreptate si ca numai EL este unicul care detine cheia adevarului universal (din punctul lui de vedere, normal) …pai o cam lasi dracului de diplomatie, cand vezi ca te calca pe toti nervii pe care ii ai.

Ce e de facut in situatia asta? Pai fie te pui la mintea nebunului si te certi cu el pana faci rosu in gat si ti se umfla jugulara si iti ies ochii din cap, fie il lasi in plata Domnului si aplica regula “cel mai destept cedeaza”. Ceea ce nu prea e pe placul tau, dar o lasi asa…

Dar DACA ai vorbi frumos si l-ai lua pe om pe “dupa blocuri”, l-ai ocoli pe la Ploiesti, apoi l-ai aduce cu duhul blandetii exact acolo unde ai vrut de la bun inceput? Ei? Cum ar fi? Pai bine! Foarte bine! Ca asa nu s-ar mai supara nimeni, tu ti-ai sustine punctul de vedere si el ar vedea ca de fapt vroia sa se certe cu tine doar asa…de orgoliu si ambitie, ca sa nu iti arate ca de fapt s-a inselat.

 

Unde am ajunge daca am urla unii la altii ca animalele in jungla? Ca doar ala care are gura mai mare e cel care le stie pe toate, nu? E uite ca nu e chiar asa! Se pot rezolva multe probleme si cu calm, fara sa ne creasca tensiunea si fara sa stricam prietenii, relatii sau chiar casnicii.

Asadar,sa incercam sa intelegem si punctul de vedere al celorlati si  sa il respectam, chiar daca nu suntem de acord cu el.

 

Iar ceea ce am citit si eu si imi amintesc de fiecare data cand sunt pe punctul de a “exploda” este urmatorul sfat :

 

“SINGURUL MOD DE A OBTINE CEEA CE E MAI BUN DINTR-O CEARTA ESTE SA O EVITI “ (Dale Carnegie- Secretele Succesului)

 

cearta

De ce te (mai) iubesc?!


De ce nu? De ce nu acum si de ce atunci? De ce nu asa si de ce altfel? De ce nu aici si de ce altundeva? De ce intreb si de ce nu raspund?
Am avut motive atunci sa ma indragostesc? Nu! S-a intamplat, pur si simplu. A fost chimie, fizica sau biologie..cui ii mai pasa si ce mai conteaza? Important e ce pastrez in suflet si ce amintiri imi provoci. Si de ce ma faci sa rad in fiecare zi. Fara motive a fost atunci…acum de ce as cauta unul ca sa iti pot spune ca te iubesc? Si ca imi lipsesti chiar daca abia ai plecat.
Nu am nevoie de motive ca sa fiu fericita cu tine, langa tine si pentru tine. Poate caut motive sa te cert, sa ma supar sau pur si simplu sa ma alint. Uneori…Alteori simt ca nu respir fara tine.
Poate ca astea sunt motive. Care imi vin in minte asa..natural si fara sa ma chinui sa le gasesc. Si stii de ce? Pentru ca amandoi suntem NOI! Impreuna…atunci si acum…acolo si aici…aproape sau departe!

Nu cauta motive sa il iubesti pe cel de langa tine! Pur si simplu…IUBESTE-L! Asa cum e, neslefuit! Nu il modela dupa cum vrei tu, ca nu va mai fi niciodata omul de care te-ai indragostit. Lasa-l asa, in starea lui pura si bucurati-va de voi, de fiecare zi impreuna…

“DRAGOSTEA NU ARE NEVOIE DE MOTIVE”!
image

Ce mai faci, esti bine?


E atat de simplu si nici macar nu iti trebuie prea mult timp sa faci asta. Doar sa pui mana pe telefon si sa suni. Pe cine vrei tu sau pe cine iti e drag. La cineva la care  tii si de care iti pasa. Dezinteresat. Fara sa ai ceva de ascuns.

Pare uneori asa de greu de realizat. Si stii de ce? Pai hai sa iti spun. Pentru ca ai impresia ca, atunci cand discuti mereu cu cineva pe WhatsApp sau pe Facebook (asa cum se intampla in majoritatea cazurilor), nu mai e nevoie sa va mai si auziti la telefon. Sau sa va faceti timp sa va vedeti. Nu conteaza ca sunt parintii tai, fratii sau prietenii. Rude mai apropiate sau mai indepartate. E asa de “impersonala si rece” discutia asta pe retelele de socializare, incat uneori am impresia ca ceea ce scriu nu ajunge acolo unde vreau. Sau cum ar trebui sa fie percepute cuvintele. Caldura si dragostea cu care le scriu…

Si atunci ce fac? Pai pun mana pe telefon si…nu, nu incep sa tastez sau sa scriu sms-uri. Pur si simplu sun. Si intreb : “Ce mai faci? Esti bine?” Inevitabil poate veni si intrebarea :” De ce m-ai sunat, ai nevoie de ceva?” De regula intrebarile astea vin de la cei carora le e teama de scopul unei convorbiri. Si de cele mai multe ori scopul e doar acela pe care il are un apel: grija. Dorinta de a auzi pe cineva drag, nimic mai mult.

Nu e ceva iesit din comun, nemaiintalnit sau intergalactic. Nu. Poti face toate astea pur si simplu, gandindu-te ca si tie ti-ar placea sa te caute cineva doar ca sa vada cum esti, ce ai mai facut. Sa mai iesiti la o bere, la o plimbare, sau pur si simplu sa va vedeti. Uneori pare al dracului de greu de planificat o iesire din asta. De ce? Nu ma intreba, ca nu stiu ce sa iti raspund. Nu acum. Dar iti promit ca o sa ma gandesc si o sa gasesc o solutie.

 

Dar pana atunci, te rog sa imi raspunzi sau sa iti raspunzi la o singura intrebare : cand a fost ultima oara cand ai intrebat pe cineva  sau ai fost intrebat, dezinteresat : “Ce mai faci, esti bine?”

 

ce faci

NU ACUM!! DAR CAND???


Amanarea e hotul timpului. Nu stiu cine a zis asta, dar mare dreptate a avut. Pentru ca a spune “nu e timpul sa fac asta acum” este echivalent cu “niciodata”. Nu e acum momentul sa ma apuc sa citesc o carte; nu e acum momentul sa urmez niste cursuri de care am nevoie. Nu e momentul sa imi schimb jobul, nu e momentul sa ies la o plimbare in parc. Nu acum…mai astept putin.

 

Ce naiba astepti?Nu te-ai saturat sa ajungi seara acasa de la munca si sa nu iti puna nimeni o farfurie calda cu mancare? Nu ti-a ajuns aceeasi rutina la nesfarsit? Amanarea asta continua a lucrurilor iti omoara timpul si te scoate incet incet din circuit. Nu acum, maine…maine te iei cu altele…si uite asa trece saptamana, luna, anul si te trezesti la un moment dat ca ai ajuns la o varsta la care nu ai nimic : esti casatorit cu slujba, ca doar ti-ai dorit o cariera si o pozitie sociala; ca in loc sa dormi langa cineva, adormi cu capul pe laptop, ca nu ai apucat sa termini ceea ce aveai de facut la serviciu. Ca in loc sa te trezeasca aroma de cafea proaspat facuta, dimineata,  iti zbarnaie in creieri telefonul, ca ai intarziat un minut la sedinta vietii tale.

Si uite asa, la aniversarea celor 38 de primaveri, te uiti in jurul tau si vezi numai fete straine. Si iti doresti sa pleci, sa scapi din colivia asta care te sufoca. Vrei sa faci ceva nebunesc, ceva ce ai tot amanat la nesfarsit. Dar constati ca E PREA TARZIU! Si te asezi la masa, singur, cu un pahar de vin in fata si incerci sa faci un bilant al vietii tale de pana acum. Tragi linie si…oftezi amar. Ca nu ai facut lucrurile atunci cand era vremea lor, ca ai tot spus NU ACUM, ca erai prea tanar sa te arunci nebuneste cu capul inainte si sa faci ceva in care credeai. Ceva care iti umplea inima de bucurie, acel ceva pe care il stiai numai tu, dar pe care l-ai tinut ascuns atata vreme doar pentru simplul fapt ca ai considerat ca nu era timpul sa il faci.

Nu te mai gandi la nesfarsit atunci cand ai ocazia sa faci ceva! Toate se fac la timpul lor, in ordinea in care sunt hotarate de legile nevazute ale universului si in timpul in care trebuie sa se intample! Nu mai amana atat mai omule, ca nu ai doua vieti. Traieste si fa ceea ce iti place si iti bucura inima si nu mai spune la infinit :NU ACUM!

 

Si te rog sa tii minte asta :

“Nu exista amanare cu adevarat. Exista sa iti propui lucruri pe care nu ai chef sa le faci”  (Pera Novacovici)

acum e timpul