Neaoşe vs străinisme


Ce m-a determinat să scriu despre acest subiect…ar fi multe. Dar despre CE urmează să discutăm? Asta e întrebarea! Vă invit să descoperiți. Şi pe urmă să mă criticați sau să fiți de acord cu mine.
Sunt româncă. Şi am învățat că magazinul exact aşa se numeşte, că locul de muncă este sinonim cu slujba sau serviciul, că sfârşitul de săptămână este …sfârşitul de săptamână. Până aici nimic ieşit din comun. Ba chiar unii ar fi tentați să creadă ca am luat-o razna. Puțintică răbdare! Buunn. Ce ne facem însă când, în vocabularul de zi cu zi, tot mai multe cuvinte sunt înlocuite cu cele din engleză, că doar e mai ok să sune “străinez” decât fain.
Nu mai mergem la cumpărături la magazin; ne ducem la shopping la mall. Nu căutăm un alt loc de muncă, ci un job nou. Ce birou; acum suntem la office! Ne “kiss” de “good night”, ne întrebăm unii pe alții dacă “miss me”, că mi-e dor de tine ne stă în gât.
Atâtea fițe şi figuri, că nu mai avem loc să respirăm! Căutăm băuturi “light” şi țigări “soft”, că uneori nici nu mai ştim varianta românească a cuvintelor.
Nu sunt împotriva folosirii lor, atâta vreme cât e ocazional şi in situații de amuzament. Dar când îi văd pe câte unii că “uită” sensul unui cuvânt în română, că vorbesc numai in englezisme, că la despărțire folosesc “love you”…bullshit! Na…că m-am molipsit şi eu! E contagios! Parol!

Să nu uităm că suntem români şi că avem cuvinte şi expresii frumoase! Vă provoc la o întrecere virtuală:expresii de-ale noastre vs expresii împrumutate! Să vedem care sună mai bine!

Încep eu: AI GRIJĂ DE TINE/TAKE CARE!

Cine se “bagă”?
image

Advertisements

RECUNOSTINTA!!! Ce e asta???


Un cuvant. Pe care il auzim foarte des, atat in forma lui pozitiva, cat mai ales in cea negativa.  Este rostit in diverse momente ale zilei, in diferite etape ale vietii. Ce rol  are acest cuvant? De ce ma leg atat de mult de el?

Pentru ca lipseste cu desavarsire folosirea lui in sensul propriu. De ce? Pentru ca am uitat sa multumim pentru ceea ce avem, pentru ceea ce primim, pentru ceea ce suntem. Uitam promisiunile pe care le facem atunci cand ne este greu si mai ales NE ESTE TEAMA sa recunoastem cand suntem ajutati. Sa fie oare asta un semn de slabiciune? Oare ne pierdem pozitia si autoritatea in fata celorlalti? CINE stabileste cand, unde si cum trebuie sa multumim?

E tardiv sa fii recunoscator atunci cand a “expirat” valabilitatea termenului in care ar fi trebuit sa fi multumit. Ce rost are sa ii spui cuiva “multumesc” la un an dupa ce te-a ajutat? Stiu, e mai bine mai tarziu decat niciodata. Dar hai sa judecam asa: parintii nostri, de exemplu. Au fost mereu alaturi de noi, ne-au alinat suferinta, nu au dormit nopti la rand cand eram bolnavi, au plans, au suferit cand am gresit in fata lor. Daca nu le spunem acum ca suntem recunoscatori pentru tot ceea ce au facut pentru noi, ca datorita indrumarii lor, sfaturilor si grijii lor pentru noi am ajuns ceea ce suntem, cand o sa o facem? Cand nu vor mai fi langa noi? La ce bune sa plangem apoi si sa le repetam la infinit ca le multumim pentru tot?

Sa o facem asadar ACUM, cat mai avem timp. Ca viata si-asa e scurta si in iuresul asta de zi cu zi abia mai avem timp sa ne tragem sufletul. Sa punem mana pe telefon sau sa mergem la usa parintilor si  a bunicilor, sa le sarutam mainile aspre si imbatranite de vreme si munca si sa le spunem, cu lacrimile in ochi si glasul tremurand:

SARUT MANA PENTRU TOT! SUNT RECUNOSCATOR PENTRU FAPTUL CA MI-ATI DAT VIATA, M-ATI CRESCUT SI AM AJUNS ASTAZI OMUL CARE SUNT! FARA VOI VIATA MEA AR FI PUSTIE!

Sa fim recunoscatori ca suntem sanatosi, ca ne trezim in fiecare zi, ca suntem iubiti, fericiti, ca avem un acoperis deasupra capului si o paine pe masa! De restul ne putem ocupa in timp! Mai pot astepta putin, asa e?

 

recunostintarecunostinta 1

Aşa nu …aşa nu…da’cum?!


Fiecare cu părerea lui. Că doar lumea vorbeşte şi fara motive, dărămite cu…ehee. Că gura lumii doar pământul o astupă. Şi când e bine nu e bine. Da’ când e răăuuu….păi să te ții tată bârfă şi “radio şanț”.
“Ai văzut-o pe aia? Ia uite ce aranjată e! Sigur are pe altu’! Ca doar nu s-o găti aşa pentru bărba-su’! ” Asta în varianta bună…
“Săraca, da’ ce rău arată! Cine ştie ce o fi pățit. Sigur a prins-o omu’ ei cu ocaua mică şi i-a tras o zmetie! Păi bine i-a făcut, dacă se uită la altu’!”

În ambele variante, ea e vinovata. În opinia muierilor. Că doar ele despică firu’ în 16. Că ce altceva să facă toată ziua? Că treaba mai poate să aştepte!
Da’ în ograda lor nu se mai uită. Că sunt vai şi amar de capul lor. Că nu se mai uită nici dracu’ la ele! Şi se mai miră de ce! Păi de “fete bune” ce sunt; că în loc să stea să îşi vadă de oala lor, îşi bagă nasul acolo unde nu le fierbe lor oala!
Pe astea nu le suport eu. Genul” unde e bine nu-i de mine, unde-i rău, hop şi eu”. Care au mereu ceva de comentat, indirect sau” cu boltă”, care crapă de grija mea şi nu mai au somn noaptea. Că de ce sunt eu aşa şi pe dincolo.
Uite ca vă zic secretul: MĂ IUBESC ŞI MĂ RESPECT PE MINE! Am grijă de sănătatea mea psihică şi nu mai dau doi bani pe toate proastele şi toți dobitocii care mor de grija mea.

Vedeți-vă voi de viața voastră şi de ciorba voastră, că de a mea am eu grijă! Şi să ştiți că invidia şi bârfa voastră mă fac să fiu aşa de tare!
image

Ce are EA si nu am EU?!


Eu as zice altfel: ce am EU si nu are EA?!
E loc de o dezbatere si nu numai. Puncte forte si puncte slabe. Aiurea. Cui foloseste o statistica? Pai de aia e statistica: sa avem si noi un reper. Cat de cat. Ca dam sau nu doi bani pe ea, aia deja e alta poveste. Dar sa nu o iau pe aratura.
Ce am EU? Rabdare, intuitie, experienta. Locul bine definit, acel CEVA fara de care nu poti. Stiu ce vrei inainte sa deschizi gura, am toate raspunsurile pe care le astepti. Stai linistit, ca le am si pe alea la care nu te gandesti. Sunt cicalitoare, enervanta, stresanta, dracu’ gol, soacra de “serviciu”, vrajitoarea cea rea…DAR…mai sunt si mama Dolores cand te dor toate cele, sexy asistenta medicala de la farmacia ta privata, iubita perfecta atunci cand e cazul, doamna inimii tale cand iesim in lume, nevasta aia invidiata de unele si privita mai altfel de altii (poate pe asta nu trebuia s-o spun, da’ mi-a scapat). Sa mai zic?
Ce rost mai are? Crezi ca EA poate sa concureze la titlul de EU? Mai…eu zic ca da. Doar la anumite categorii. Si stii de ce? Pentru ca la inceput e NOUTATEA.CURIOZITATEA. CHIMIA. E frumos asa! Da’ dupa aia…se cam invecheste treaba, asa e?
Pai si cum sa lasi ma’ tu matematica dintre noi, fizica si toata literatura cu gramatica inclusa cand ne apuca dracii? Zi tu, CUM?! Unde e farmecul? Nu se leaga!
Fara EU nu exista NOI! Suntem PLUS si MINUS, INGER si DEMON, SOARE si FURTUNA, YING si YANG!

Alege TU ce vrei sa fii din toate astea! EU raman aceeasi: EU!

Acest articol este pentru toate doamnele care isi pun aceasta intrebare: ce are EA si nu am EU? Raspunsul e la fiecare dintre voi, trebuie doar sa stiti care e cel ce vi se potriveste! Restul sunt detalii..
image

Mama tanara sau “bunica” tanara?!


Si una si cealalta. Ambele au beneficiile lor. Atunci cand sunt luate in acest context.
Dar ce ne facem atunci cand cei doi termeni se refera la acelasi lucru? Si anume la momentul la care devii mama. Cat de devreme sau cat de tarziu se intampla. Desigur, aici sunt destule pareri, pro si contra. Eu insa vreau sa dezbat acest subiect strict din punctul meu de vedere. Si spun asta pentru ca la 22 ani am intrat in categoria mamelor. Ceea ce, la momentul la care scriu aceste lucruri, poate fi considerat un act “sinucigas” daca ar fi sa intrebi mai multe tinere. “Acum incepe viata. De ce sa imi complic existenta si sa fac un copil? Am timp! Dupa 30 de ani…sa tot fac!”
Suna foarte cunoscut, asa e? E uite pentru mine nu a fost asa. Am vrut sa am un copil cand eu inca eram un copil. A fost greu, nu zic nu. Dar la varsta la care altii acum isi traiesc viata in cluburi sau se concentreaza pe cariera, eu imi invatam fata sa joace fotbal, sa nu pice de pe role, sa patineze, sa stie sa isi tina echilibrul pe bicicleta fara rotile ajutatoare. Pare SF, dar va asigur ca nu e asa!
Asta a fost alegerea mea si nu o sa o regret niciodata. Am crescut alaturi de fata mea, am trecut impreuna prin toate etapele varstelor ei, dar si ale mele. A invatat de la mine, dar si eu de la ea. Am ascultat-o atunci cand a vrut sa imi  impartaseasca un secret si i-am dat un sfat atunci cand mi l-a cerut.
Anii au trecut parca intr-o clipa. Eu am ramas o “pitica”, iar ea se uita la mine “de sus” cu inocenta specifica varstei adolescentine, fiind deja mai inalta decat mine. Dar nu ma simt batrana si nici “expirata”! Ba chiar sunt o mama cool, asa cum ma considera cei din gasca ei de prieteni. Si nu facem nimic deosebit, doar suntem prietene inainte de a fi mama si fiica. Si asta conteaza enorm!
De asta sunt PRO mame tinere! Ca ai o alta perspectiva, alta gandire, poti tine pasul cu copilul tau. Dupa 40 de ani, nu prea e placut sa nu te poti tine dupa copilul tau cand alearga…sau sa auzi “Ai iesit cu bunica in parc? Ce frumos! Cred ca mami era prea obosita, nu?”
Imi place sa fiu mama si mai ales mama de fata. De adolescenta! Si sa va mai zic ceva : cei care nu ne cunosc cred ca suntem surori! Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca, atunci cand eu voi avea varsta “de doi poli”, fiica-mea va serba majoratul!

HELL YEAH! IUBESC MESERIA ASTA DE MAMA! DE MAMA “TANARA”!!!
image