Ne dati ori nu ne dati?!


Sau un fel de “ratele si vanatorii” in varianta moderna. Numai ca aici nu iti alegi dintr-o gramada. Stii EXACT pe cine vrei. E totul sau nimic…

Depinde acum foarte mult de modul in care ceri si mai ales CUI. Ca ce vrei stii exact. Cat…ramane de vazut. Pe parcurs. Smecheria consta in faptul ca nu trebuie sa fortezi “lantul”, ci sa il slabesti incet incet, pana cand cedeaza singur. Fara insistente inutile. Trebuie sa ai o strategie bine pusa la punct. Ca in orice joc, conteaza foarte mult sa anticipezi miscarile celuilalt. Ce are de gand sa faca. Sa intuiesti. Sa te prefaci ca nu stii exact ceea ce vrea sau ceea ce isi doreste.

Tatonarea cere timp, indemanare, experienta si…perseverenta. Rabdare! Lucrurile bune se intampla greu de cele mai multe ori.

Poti insa sa fortezi un pic nota si sa mergi la risc: totul sau nimic. Iti poate iesi din prima daca stii sigur ca celalalt vrea exact acelasi lucru ca si tine. Poti insa foarte bine sa te si inseli si sa realizezi ca exista numai “nu ne dati” in ecuatie. Asta nu e combinatie! Deloc! Si de regula se intampla celor care CRED numai ca sunt bazati, dar de fapt e totul numai in mintea lor.

 

“Ne dati ori nu ne dati” tine de ceea ce vrea unul de la celalalt, de ceea ce isi doreste fiecare, dar nu lasa sa se vada din prima. Ce farmec ar mai avea? Nu ar mai fi un joc incitant, ci doar “vazut, placut, luat”. Iar victoriile castigate usor, fara un pic de rezistenta din partea oponentului parca nu sunt atat de “savuroase” ca cele in care dai adevarate batalii, pierzi si te tot intorci sa castigi tu lupta aia mai importanta dintre toate…

 

Asa ca revin la intrebarea din titlu : “Ne dati ori nu ne dati?! Sincer, as prefera un raspuns cam asa: “ Va dam, dar ce primim in schimb?” Genul de raspuns la o intrebare cu o alta intrebare… doar ca la asta nu va mai zic replica, ci va invit pe voi sa o dati!

 

SA INCEAPA JOCUL!

 

hot lips

Si baietii plang…


Nu la fel cum o facem noi, femeile. Nu o sa vezi decat rar un barbat cu ochii in lacrimi. Si asta numai in cazuri extreme: cand i se naste un copil, cand pierde pe cineva drag sau cand echipa favorita este eliminata in ultimul minut ( ceea ce se intampla din ce in ce mai des).

Barbatii sunt, prin excelenta, sexul puternic si tare (mai ales atunci cand sunt un preajma unei femei frumoase). Ei sunt stalpul familiei, sprijinul femeii  si cei care duc greul in casa…. Pana acum ceva vreme. De la un timp insa, ierarhiile au cam inceput sa se schimbe. Femeia este cea pe umerii careia cad toate responsabilitatile; timpul petrecut la slujba abia daca ii mai permite sa faca piata, sa spele, sa calce sau sa gateasca o mancare ca lumea.

Ea aduce banii in casa si de cele mai multe ori salariul ei este net superior fata de cel al partenerului. Si de aici frustrari si certuri. Ca doar barbatul trebuie sa fie cel care munceste, iar femeia cea care gateste. Barbatul trebuie sa o ajute, nu sa devina EL femeia in casa. Si credeti-ma pe cuvant ca stiu destul de multe cazuri in care sotii au grija de copii, gatesc, fac piata, spala si calca. E frumos si asa, nu zic nu, da’ parca nu asta e ipostaza in care vrei sa il gasesti mereu pe omul iubit.

Femeia este multitasking: ea poate sa aiba grija de 3 oale cu mancare in acelasi timp, sa bage masina la spalat, sa calce pe fuga cateva camasi de-ale lui si sa mai si vorbeasca la telefon. TOATE ASTEA FACUTE ODATA! Si daca mai are putin si moare, tot zice ca ii este mai bine si ca nu e nevoie sa i se aprinda lumanarea, ca nu crapa in secunda aia. Barbatii sunt facuti insa din alt aluat. Pot sa faca doua lucruri in acelasi timp: sa se uite la televizor si sa bea bere. Iara daca ii doare putin capul, trebuie sa suni la  salvare si sa chemi si preotul, ca nu cumva sa se duca pe lumea ailalta cum nu trebuie…

 

Barbatii plang, dar nu arata asta. Nu vor sa ii vedem sensibili, romantici,dragastosi. Ei trebuie sa isi apere imaginea, pozitia, reputatia, dar, in adancul sufletului lor, sunt niste copii mai mari. Carora le place sa fie tinuti cat mai mult la pieptul femeii iubite (prietenii stiu de ce).

Cand se simt neputinciosi, urla si injura ca la usa cortului. Cand gresesc nu recunosc in ruptul capului. Nu vor sa ii ajuti si nu se lasa  ajutati, ca doar ei sunt destul de capabili si puternici sa se descurce, indiferent de situatie.

 

Dragii mei, nu e semn de slabiciune sa recunoasteti  ca sunteti epuizati, ca va e greu si ca va dau lacrimile in niste situatii limita! Noi va iubim si cand va tuna si va fulgera,dar si cand sunteti calmi. Si chiar daca noi stim ca suntem mai puternice in anumite situatii, tot va lasam pe voi sa credeti ca aveti superioritatea asta. Ca sa fie bine si armonie!

 

si baietii plang

Ce trebuie făcut măcar o dată în viață


Un top ar fi inutil. Pentru că nu ştii cine merită locul 1. Statistici nu vreau să fac.
Sunt lucruri pe care le facem cu toții în fiecare zi şi lucruri le care ni le dorim măcar o dată. Să exemplificăm:
Râzi, iubeşte, plângi, bea până când nu mai ştii cum te cheamă. Fă dragoste cu femeia altuia, aleargă desculț în ploaie, condu nebuneşte pe contrasens, dă-te cu motorul. Aruncă-te cu paraşuta, zboară cu parapanta, împarte-ți pumni cu cel mai bun prieten.
Ceartă-te cu iubitul şi apoi împăcați-vă să vă audă toți vecinii. Cântă cât poți de tare chiar dacă nu ai ureche muzicală. Pune o petardă la uşa vecinului si sună ca să deschidă. Buuummm….ce tare! Dar nu uita să fugi…

Sunt atat de multe nebunii pe care trebuie să le încerci… Ştiu ca nu le-am scris pe toate. Vrei să mă ajuți şi să scrii şi tu care crezi ca merită făcut măcar o dată? Adevăr sau provocare! Hai!!!
image

Rațiune şi simțire


Împreună…mai greu. Când e vorba despre dragoste. Inima şi mintea se bat pentru supremație. Dar este o luptă inegală. Din care ieşi TU învins!
Sleit de puteri, confuz şi neînțeles. Cu cât încerci mai mult să fii rațional, cu atât îți dai seama că îl vrei mai mult. Îi cauți defecte, încerci să te convingi că nu e pentru tine şi că e departe de omul le care ți-l imaginai. Este interzis…NU, NU, NU!!!
Pe cine crezi că minți? De ce sau de cine fugi? Acum spui DA şi peste câteva minute te răzgândeşti. E bine şi e rău, e frumos şi chinuitor, agonie şi extaz, rai şi iad. Inima îți bate nebuneşte când îl vezi, ți se pune un nod în gât şi simți că te sufoci. Rațiunea  îți trage una peste ceafă şi te readuce cu picioarele pe pământ…
TAKE IT OR LEAVE IT! Nu prea e cale de mijloc. Dacă stai mereu să tot analizezi pe toate părțile şi nu te laşi măcar o dată luat de val, ce ai făcut? Nu te mai gândi atât şi acționează. Ocaziile bune vin greu şi trec al dracu’ de repede!!

Fără o doză de nebunie, viața e “pustiu”!

image

Când îşi vâră dracu’ coada…


Nu e semn bun. Nu are cum. Ce poate să fie bine într-un lucru rău? Oricare ar fi situația.
Nu iese fum fără foc. Semeni ceartă, culegi furtună. Aşa a fost şi va fi mereu. Diavolul ia multe forme. Poate fi oricine. Cunoscut sau nu. Răul voluntar sau involuntar e rău, indiferent de intensitatea lui. Ce te faci însă când drăcuşorul care îți dă târcoale arată bine de tot? Bărbat sau femeie. Tânăr sau mai “purisan”. Dar in ambele cazuri letal. Îți picură venin…încet dar sigur. Te face să vrei, dar să te şi temi. E periculos, amețitor, compromițător, riscant. Agonie şi extaz în aceeaşi măsură.
Dacă eşti solo…e beție. Prea frumos să fie adevărat! Nu te chinuie prea tare şi nu te face sa te pierzi… de tot! Dar dacă ai pe cineva? Şi apare ALTCINEVA! Şi îți pătrunde în gânduri. Azi puțin. Mâine mai mult. Şi începe să te acapareze. Chinuitor. Ai vrea…şi nu. Nu ştii…sigur nu e bine! Dar nici rău nu vrei să ți se pară. Ce faci? Ce ai vrea sa faci?
Ar fi bine să stai în banca ta. Cine se joacă cu focul….se arde. Mai devreme sau mai târziu. Drăcuşorul jubilează…este aproape sigur că te va prinde. Şi te mai împunge cu tridentul lui: priviri intense, atingeri întâmplătoare, zâmbete irezistibile!
Şi…atunci când crede că nu te mai poate scăpa…pac. Îi tai cornițele. Pe rând. Senzația este sublimă. Mai ales atunci când dracuşorul are impresia ca nu mai este altul ca el. Sau că diavolița se crede irezistibilă.

Lucrul amestecat…nu e bun! Deloc! Trebuie dozate atent atât “îngerismele”, cât şi “diavolismele”. Doar să nu le lăsăm să ne controleze.

Odată cutia Pandorei deschisă…e dificil să o închizi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat!!!
image

Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa iti spun cine esti


De cand  e  lumea si pamantul, omului i-a fost dat sa isi imparta traiul cu cineva. Ca sa ii para necazurile mai usor de suportat. Bucuria impartasita cu altii e…sursa de fericire continua. De betii si lacrimi, de urlat in gura mare ca sa stie si altii cum iti este cand te simti bine si ai impresia ca toata lumea este a ta.

Nu ai cum sa stai alaturi de oameni cu care nu gasesti macar un lucru un comun. Doar asa, ca sa fie bine si sa nu fie rau. Mai bine esti singur intr-unul decat singur in doi. Sau in mai multi. Daca esti o fire vesela, o sa ai mereu in preajma oameni bucurosi, care rad cu tine si de tine. Cu care iti place sa iti pierzi vremea. De la care ai ce sa inveti si pe care ai ce sa ii inveti.

Oamenii destepti nu stau cu aia mai putin destepti decat ei. Unul care e mereu posomorat, caruia i se pare viata gri, care e mereu nervos si nemultumit te va face si pe tine sa fii asa. La un moment dat. Daca alegi sa stai cu el. Si poti alege sa nu o faci.

Mai e si varianta grupului in care este unul mare si tare, masculul “Alfa” si pe care cei din jurul sau il venereaza. Cu care se mandresc. Ca ei il stiu pe “cutarescu”. Si  care in grupul ala nu se evidentiaza cu nimic. Sunt precum o turma de oi, care merg toate in aceeasi directie. Fara sa aibe identitatea lor. Si care, atunci cand parasesc grupul sau, mai rau, sunt exclusi, se simt pierduti. De ce? Pentru ca tot timpul s-au ghidat dupa cineva si nu au avut propria parere si coloana vertebrala.

Fetele se iau dupa “regina balului”, fata aia populara, pe care toti baietii o vor, care e frumoasa, se imbraca bine si…cam atat. Si partea proasta e ca sunt destul de multe fete destepte care stau in compania ei doar pentru a fi bagate in seama. Si sunt catalogate de restul drept ”pitipoance fara creier”, fara ca cei care le clasifica astfel sa le cunoasca macar.

 

E bine si placut in aceeasi proportie sa fii popular, admirat si luat drept model de altii; dar fa-o de asa maniera astfel  incat cei care te vorbesc sa o faca sincer si sa iti caute prezenta. Dar sa fii atent alaturi de cine alegi sa mergi pe drumul vietii, pentru ca o parere buna e greu de construit, dar si mai greu de pastrat.

 

“Bucuria nu este in lucruri, este in noi” ( Richard Wagner)

 

prietenie

Aparentele inseala?!


Da sau nu. Prima sau a doua impresie conteaza? Ceea ce stii sau ceea ce afli despre cineva? Reputatia pe care ti-o faci singur sau cea pe care ti-o creaza altii?

Sunt destule argumente pro si contra. Stiti voi cum e vorba aia romaneasca cu mutu’ si pamantu’. Nu e musai sa se aplice intocmai si la oricine. Numai ca suntem tentati sa ne luam dupa ceea ce zice unul si altul, fara sa acordam credit prea mare propriei pareri. Instinctul conteaza; cu atat mai mult cel a unei femei. Imi place sa ma insel in bine asupra unei persoane, sa imi dau singura una peste ochii mintii si sa imi spun “ce bine ca am gresit si ca nu l-am ascultat pe X sau Y”.

Cel mai nasol e insa atunci cand te inseli grav asupra unui om. Si asta dupa o buna perioada de timp. Cand nu ai vrut sa vezi ca de fapt nu era asa cum credeai ca e. Sau sperai ca este. Cu toate ca ai fost avertizat. Stii doar ca oamenii mai vorbesc de rau si din invidie. Si tocmai de asta ai inchis ochii. Si nu ai vrut sa crezi. Si…cand ai vazut ca de fapt totul era o masca si ca cel care iti era prieten (sau asa credeai) a jucat un teatru ieftin, ca s-a folosit de tine pentru ca lui sa ii fie bine. Iti lasa asa un gust amar!!!

 

E greu sa acorzi incredere cuiva la inceput, fara sa stai sa judeci daca intradevar are ganduri bune, curate, intentii serioase, nu este o scarba sau un profitor. Si de asta spun ca e dificil sa iti dai seama din prima despre cum si ce este un om, doar la o prima vedere.

Prietenii adevarate se leaga greu, la fel si relatii sincere si de durata. Totul cere timp, rabdare, atentie si sinceritate. Adevar si minciuna in egala masura.

 

In loc de epilog:

 

“NU TOTI CEI CARE RAD ITI SUNT PRIETENI; NU TOTI CEI CARE SE SUPARA ITI SUNT DUSMANI” (proverb mongol)

 

aparentele inseala