“Diva” de tramvai cu pretentii de vedeta cu limuzina si sofer la scara


Fiecare dintre noi are o cunostinta sau macar stie pe cineva care se incadreaza in tiparul din titlu. Nu fac referire la o tipologie anume de femei, grele sau usoare. Nicidecum. Pur si simplu mi-a venit in minte ideea asta si mi s-a parut asa, funny sa o scriu.

Ea, de felul ei, este o femeie angajata. Salariata. La stat sau la patron. Nu e ea patroana, doamne fereste! Ea lucreaza pe un salariu decent, ca sa nu inaintez o suma; sa zicem 2000… DE LEI! Ar fi vrut ea sa fie euro, dar…mai are de asteptat. Este genul ala de femeie care cheltuieste mai mult decat isi poate permite. Pentru ea si placerile ei. Ceea ce nu este un lucru tocmai rau, daca stam sa ne gandim ca o femeie trebuie sa arate bine mereu. Dar nu intru in detalii.

Ea nu poate sa se deplaseze la locul de munca decat cu taxiul. In cele 2-3 zile imediat dupa salariu, ca atunci are bani; dupa, ce mai conteaza. Ea are o imagine de pastrat. Care o fi aia,doar ea stie. Se imbraca numai de la magazine “de firma”, chiar daca asta inseamna sa ramana fara un leu in portofel. Se parfumeaza cu ultima colectie de la “D&P”…ca doar astea au aceeasi aroma cu cele originale. Cine stie cu ce se da? Ca doar parfumul nu se poarta “cu eticheta pe afara”, sa vada restul lumii cum si ce e la moda.

Daca am terminat cu capitolul “impresie artistica”, trecem la meniu. Care este unul diversificat si foarte bogat. Diva noastra isi ia cu ea cateva foi amarate de salata, ca doar e la dieta ( altfel cum poate sa arate asa de bine la cele 75 kile pe care le poarta cu mandrie, dar pe care nu si le asuma…decat fo’ 60, daca nu cumva 55). Buun…si cum ea e mereu la regim, stim si noi cum se intampla ca, taman atunci cand ne hotaram sa tinem o diecta stricta, ba e ziua unui coleg, ba “naste seful” si se intinde o masa cat toate zilele. Asa ca fata noastra “dietetica”isi lasa frunzele ei de salata in frigider cateva zie bune si mananca de pe la unii, de pe la altii, ca deh, sa nu i se faca rau de la atata regim.

Seara pleaca spre casa cu tramvaiul sau metroul (in cazul fericit), bucuroasa ca a mai trecut o zi in care ea a supravietuit cu succes tuturor tentatiilor si nu a fost nevoita sa faca nici o concesie. Poate ca ziua de maine ii va aduce si ei un “sponsor” cu venituri cat de cat suficiente cat sa acopere nevoile si pretentiile ei de mare vedeta. Ca in rest…Dumnezeu cu mila!

Acasa bate vantul in frigider, portofelul e gol; bine ca are tigari si cafea. Si cand ramane fara, se duce pe la prieteni in vizita sau ia pe datorie, ca doar e “fata solvabila” in ziua de salariu. Ce mai conteaza ca ramane fara o letcaie toata luna? IMPRESIA FACE TOTI BANII!

 

Concluzia e ca nu poti face din ceva bici si nici dintr-o toapa o doamna de mare clasa! Ca nu ai cum. La fel ca si proverbul : “nu tot ce zboara se mananca”!

 

La buna (re) vedere!

 

fita

Advertisements

Bărbatul cocoş sau femeia cocoş


Prin definiție, cocoşul este un substantiv de gen masculin. La singular, cocoşul este stăpânul absolut al “cotețului”; un adevărat sultan printre puicuțe. Când îl avem însă la plural, situația devine puțin tensionată şi apare competiția. 

Nu e nimic rău să ai competitori în rândul celor de acelaşi gen cu tine. Aşa e natura lucrurilor şi e ceva firesc. Ce te faci însă atunci când femeia vrea să fie cu tot dinadinsul cocoşul în casă? Când consideră că statutul de “găină ” nu o mai satisface şi că vrea EA să dea tonul. Să fie ea “cucurigu” şi nu “cotcodac”.

El, cocoşul din povestea noastră, dacă e baiat deştept, îi intra nebunei în voie şi o lasă să facă aşa cum pofteşte. Un pic de amuzament nu strică. Ce poate fi rău în asta? Nimic. Să ieşi puțin din rutina asta de zi cu zi făcând altceva e ca o gură de aer proaspăt. Şi pe urmă cu toții vrem să avem linişte şi înțelegere în “cuibar”. E lesne de înțeles. 

E, dar acum vine partea interesantă. Cocoşul care e cocoş numai pentru că aşa l-a înzestrat Mama Natură şi care nu zice nici măcar “pâs” în fața găinii. Darămite “cucurigu gagu”. Atât îi trebuie! Că îi face asta capul calendar când începe să cotcodăcească. E tipul cocoşului “da, mamă, facem cum zici tu!”şi care nu are nimic de zis în fața găinii cu care îşi împarte traiul. E nefericit, de râsul cocoşilor de o seamă cu el sau chiar mai tineri. E, dacă pot spune aşa, “cel mai prost din curtea şcolii”, care de față cu lumea zice una,dar când aude “cotcodac, treci acasă”, lasă creasta pe o parte şi nu mai cârâie nimic.

Ce dacă era şi el la o bere cu băieții? Si se simțea bine, cu adevărat “cocoş” cu creastă mare şi tare. I-a tăiat proasta tot cheful. Ba nu; dacă stau bine şi mă gândesc, ea e fată deşteaptă. Prost este el că îi cântă în strună. Ia să îşi înfoaie puțin penele la ea, să vezi atunci ce lasă clonțul mic!

Chiar dacă am făcut să pară o poveste amuzantă, realitatea e uneori dureroasă. Că doar de aia sunt bărbați şi femei. Fiecare cu treaba lui, aşa cum trebuie. Nu sunt nici încuiată şi nici o găină proastă sau “cocoaşă”. Doar ca unui bărbat îi stă bine să “cucurigească” si femeii să”cotcodăcească”. Dar împreună, în armonie, în pace şi bună înțelegere. Să fie linişte în cuibar în fiecare zi.

Să fie bine, ca să nu fie rău zic…

Cum contorizam bogatia


Dupa unitatea de masura proprie. Pentru fiecare exista una, mai mica sau mai mare. Gasim foarte multe asemanari, doar ca, atunci cand le analizam mai indeaproape, ne dam seama ca, de fapt, nu mai seamana deloc una cu cealalta.

Bogatia poate fi materiala sau spirituala. Pentru unii se contorizeaza in bani, haine, accesorii scumpe sau masini. Pentru altii pot fi vacante nesfarsite in  locuri de vis, nopti pierdute in cluburi, cu bauturi fine si prieteni dupa interes. Altii apreciaza bogatia ca avand parteneri frumosi, cu care sa petreaca nopti de dragoste nebuna. Fiecare noapte cu altcineva. E si asta o forma de bogatie intr-un sens putin ciudat.

Sunt altii pentru care bogatia inseamna o coaja de paine si un pahar cu apa. Pentru care termenul de lux este echivalent cu un acoperis desupra capului prin care sa nu patrunda ploaia. Bogatia sufleteasca nu cred ca se poate masura. Nici in bani, nici in proprietati, in numarul perechilor de pantofi sau al costumelor de firma.

Este sentimentul ala de nedescris atunci cand ai cui spune “ te iubesc” si de la care auzi “ mi-ai lipsit”. Familia, oamenii dragi sufletului tau, rasetul copiiilor. Sanatatea. Fericirea. Dragostea impartasita. Increderea. Ajutorul neconditionat si dezinteresat. Implinirea ca poti face un bine fara sa astepti sa primesti ceva la schimb.

Un zambet. O lacrima de fericire. Faptul ca te trezesti in fiecare dimineata si vezi altfel lumea. O noua zi. Apus. Rasarit. Ploaia calda de vara. Mama..tata. un “multumesc” spus din inima si primit cu toata dragostea. Insemnatatea si caldura cuvantului “acasa”. Masa de duminica alaturi de parinti, frati, bunici, copii, nepoti. “Iarta-ma” dupa fiecare prostie facuta voit sau nu. Un boboc de floare. Mirosul de iarba dupa ploaie. Ciripitul pasarilor. Linistea serii la tara. Mersul pe bicicleta pentru prima data…

 

Sunt atat de multe bogatii pe care le avem la indemana Si nu le vedem. Fiindca suntem prea des preocupati sa adunam bogatiile astea palpabile. Fericire trecatoare, care ne umple inima pe moment. Desertaciune. Amar si tristete de cele mai multe ori. Si stai si te intrebi de ce alergi dupa himere? Ca nu o sa le iei cu tine cand va veni momentul marii calatorii.

Degeaba ai tot ce ti-ai putea dori pe lumea asta, daca ai sufletul pustiu si sarac. Si te simti de parca nu ti-ai mai gasi linistea.

 

Sa ne bucuram daca suntem sanatosi, daca avem ce pune pe masa, daca suntem iubiti si daca ii avem pe cei dragi sufletului langa noi.

 

CACI NU ESTE FERICIRE SI BOGATIE MAI MARE IN LUME DECAT CEA SUFLETEASCA! SI NU SE CUMPARA NICI CU TOT AURUL DIN LUME!

 

bogatie

Poți domestici un spirit liber? NICIODATĂ!!


E ca şi cum i-ai pune lesă unui leu şi ai ieşi cu el la plimbare pe post de animal de companie. Şi ai mai avea şi pretenția să se comporte ca un bichon tuns şi frezat. N-ai cum! Ori eşti prost, ori eşti prost; din două una.

Cam aşa e şi cu oamenii. Degeaba vrei  să îi modelezi după ce şi cum ai vrea tu să fie. N-o să meargă în veci. O să ai un produs finit de o calitate atât de proastă, încât o să îți dai cu pumnii în cap după. Lasă omul să fie aşa cum e el, brut, neşlefuit. Că doar aşa l-ai cunoscut şi ți-a plăcut la nebunie felul ăsta al lui de a fi. Dacă te-a atras atunci, de ce să îl schimbi?

Pe mine mă mai enervează teribil faza cu “ai o vârstă, comportă-te ca atare!” Ete spanac! Există un cod comportamental pe etape ale vieții de care eu nu am auzit? Fasoane de doi bani, ca să nu le numesc “băşini de cuc”! Nu cred că mai suntem acum 50 de ani când nu aveai voie să te îmbraci decât în rochie şi să porți pălărie cu boruri largi. Am depăşit faza asta. Nu contest că sunt destule femei cărora le stă extraordinar în asemenea outfit-uri. Sunt delicate şi e stilul lor care le prinde.

Dar eu, dacă am vrut să ma rad în cap, am facut-o. Dacă am simțit nevoia să cânt în supermarket când am auzit o piesă care mi-a plăcut, am facut-o. De ce să îmi cenzurez pornirile doar pentru că nu mai sunt o adolescentă? Nu pot şi nu vreau!

Asta sunt şi aşa mă cunosc toți. Nu mă interesează de comentariile răutăcioase ale femeilor (în general) şi de invidia cunoscuților (în particular). Sunt “free spirit” şi aşa o să rămân mult timp de acum înainte! Restul…Dumnezeu cu mila!

Aşa că sfatul meu este: fiți voi înşivă, fără cenzură şi lăsați-vă spiritul cât mai liber şi tânăr! Unui leu îi şade bine cu leoaica lângă el…ştiți ce zic!

PACE