Prețuieşte viața şi trăieşte fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima!


Pare un clişeu atât de des întâlnit. Nu am de gând să scriu o poveste siropoasă, ci să retrăiesc nişte amintiri pe care le voi avea mereu cu mine.

Ziua de astăzi mi-a arătat, pentru a nu ştiu câta oară, că suntem mici şi neînsemnați în fața soartei. Că azi, acum, râdem, plângem, ne certăm şi ne împăcăm unii cu alții fără să ştim dacă mâine ne vom mai revedea. Că nu ne bucurăm îndeajuns de ceea ce avem şi că alergăm mereu după altceva. 

Că nu petrecem atât de multă vreme cu cei dragi. Că ne epuizăm muncind şi că uităm să trăim. Că ne stingem în noi, încet şi că nu îi lăsăm pe cei dragi să ne ajute….

Azi a murit o parte din mine. Azi am realizat că nu trebuie să fiu egoistă şi că vreau să fiu cu cei dragi mie atât de mult cât pot. Că trebuie să le spun ce mă doare. Să îmi las lacrimile să şiroiască pe obraz. Să nu plec supărată pe nimeni sau să amân să spun “iartă-mă” şi “îmi pare rău!”

Iartă-mă Aurică pentru că am țipat la tine şi m-am certat cu tine! Îmi pare rău că au fost aşa puține momente în care ne-am înțeles cu adevărat ca nişte colegi maturi! E târziu să îți mai spun astea azi, când ai plecat dintre noi aşa de brusc, de absurd şi de nedrept!

DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ ÎN PACE ŞI SĂ TE AIBĂ ÎN PAZA LUI!

Advertisements

Nu există “nu pot”!


O asociere nefericită de cuvinte. O negație care conduce către eşec. O luptă pierdută încă dinainte de a fi început. De ce? 

Pentru că e mai uşor şi oarecum mult mai comod să cedezi fără să fi încercat măcar. Să fii puțin curios, să iei orice lucru nou şi orice schimbare ca pe o provocare. De ce să predai armele? De ce să fugi? Pentru că îți e teamă. Teama de a nu greşi. Teama de a nu fi judecat în caz că nu ai făcut ceea ce  trebuia. 

Cine te judecă? Cine e în măsură să îți spună dacă e bine sau nu? Cei care nici măcar nu au încercat? Cei care se bucură de eşecurile altora? Nişte oameni cu minți şi viziuni atât de mici, fără perspective. Doar buni de gură…şi atât!

Ia încearcă să dai la o parte acel NU din “nu pot”! Să laşi doar…POT! Deja e o schimbare, nu? Simți că ai o motivație, ca lucrurile se pot mişca aşa cum vrei tu. Că mintea ta lucrează şi că nu mai ai creierul amorțit. Deja ai făcut câțiva paşi în direcția cea bună. Parcă te încearcă un sentiment de…nici tu nu ştii cum să îl descrii!

Puterea gândului pozitiv şi încrederea că poți face tot ceea ce îți propui sunt în mâinile tale! Dacă tu crezi în tine şi în visurile tale, nimic nu îți mai poate sta în cale!

Eu ştiu că se poate! Am testat pe pielea mea şi m-am convins! Tu ce mai aştepți?