De ce Valentine’s Day? De ce nu everyday?!


Nu sunt fan Valentine’s Day. Dar sunt PRO dragoste impartasita, sentimente profunde si sinceritate. Nu cred ca dragostea trebuie sarbatorita special in aceasta zi. Sau DOAR in aceasta zi. Excesul de zahar dauneaza grav sanatatii!

De ce sa fiu in rand cu toata lumea? Eu am ziua mea in care imi aduc aminte cu placere cum ne-am cunoscut. Nu cred in iubire dupa 3 zile de relatie si nici in drame emotionale dupa numai doua saptamani de sentimente impartasite mai mult pe retele de socializare, decat direct celui sau celei cu care traiesti clipa.

Sunt femeie si imi place sa fiu surprinsa placut, macar din cand in cand. Nu am pretentii foarte mari, costisitoare si irealizabile. Nu i-am cerut niciodata sa isi cheltuiasca tot salariul sau sa faca un imprumut numai sa imi faca mie pe plac. Sunt usor de multumit. Imi plac florile. Pur si simplu le ador. Cred ca sunt messagerul tuturor sentimentelor pe care le poti avea, indiferent de situatie. Te scot din incurcatura atunci cand ai facut ceva gresit…si nu numai.

De exemplu, mi-ar placea sa primesc de Valentines’Day-ul meu special asa un buchet de flori din alstroemeria multicolora. M-au fascinat de cand eram mica, desi se gaseau destul de greu atunci.

 

astromeria

Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca nu exista femeie careia sa nu ii placa florile. Trandafirii, ca deh,asa ceva se poarta. Pe langa bijuterii, haine scumpe si petreceri fastuoase. Nu ma bag in asa ceva ca nu e cazul. Eu sunt mai traditionalista de fel. Imi plac lucrurile simple si de efect. Cu florile stiu sigur ca nu poti da gres niciodata. Desi se spune ca pe o femeie sa nu o atingi nici macar cu o floare, parca nu m-as supara sa ma “loveasca” din cand in cand cu un buchet de flori colorate

flori-colorate

Sunt atat de multe ocazii in care poti conta pe ajutorul dat de un buchet de flori: zile de nastere, impacari, casatorii. Poti multumi cu un buchet de flori de 50 ori mai mult decat ai face-o  prin cuvinte. Si daca nu ai idei, te poti inspira foarte usor de la floraria online.

 

 

Si ca sa revenim la “oile noastre”, sau mai bine zis la Valentinul nostru…cum ar fi pentru mine seara perfecta in 2? Exact asa: in 2. Fara butonat de telefoane, fara cearta, fara orgolii. Fara fite inutile si poze postate pe retele de socializare, doar asa, ca sa vada lumea cat de mult ne iubim. E suficient sa stim noi, sa simtim noi asta. Merge si o friptura, ca doar dragostea trece mai intai prin stomac si un pahar de vin dupa, ca sa grabim putin lucrurile. Fara lumanari, ca sa nu dam foc casei. E suficienta lumina din ochii nostri si caldura din suflet. Hai, fie…si o bomboana de ciocolata doar asa, ca sa fim si noi in trend.

 

Cireasa de pe tort? Un aranjament floral cochet, vesel si colorat, livrat exact la momentul oportun, inainte ca treburile sa se incinga si sa scape de sub control:

 

buchete-ro martisoare

 

Advertisements

Cum ar fi daca nu ar mai fi…deloc?


Ar fi ceva. Foarte bun. Cel mai bun pentru o femeie. Gandeste-te numai la asta: trebuie sa te duci la plaja. Vara, soare, apa marii, cer senin. Nebunie curata. Numai ca…nu ai programare la cosmetica. Si sa bagi iarasi lama parca nu iti mai vine. Si te apuca toti nervii din lume. Inca o zi compromisa. PANA CAND?

Pana la Nomasvello! Nu stii, nu? Pai uite de asta esti aici: ca sa afli. Nomasvello este liderul mondial in ceea ce priveste tratamentele cu lumina intens pulsatila. Mai pe scurt: IPL. Si mai pe scurt: epilare definitiva! Bila alba atat pentru recunoastere, cat si pentru metoda. Crezi ca, daca nu erau cei mai buni in ceea ce fac, mai aveau acum deschise numai la noi in tara 28 de centre? Eu nu cred. Acum, ca ti-am starnit interesul, lasa-ma sa iti povestesc putin despre IPL. Este exact ceea ce ii trebuie fiecarei femei: fara par nedorit pe corp. DELOC! Nu atunci cand vrei pur si simplu sa iti iei pantalonii scurti si sa pleci.Sau maieul ala care iti place asa mult. Tratamentul cu IPL nu doare si, odata terminate sedintele, care pot fi in numar de 6-12, depinde acum de fiecare client si de tipul de par, te vei simti minunat. Garantat. Nu are cum sa fie altfel.

Uite, ca sa te convingi singura, iti las aici cateva linkuri, ca sa iti fie mai usor atunci cand cauti ceva :

https://www.nomasvello.ro/ – acesta este site-ul. Primul click conteaza!

 Epilare definitiva cu IPL– ai  ajuns unde trebuie

Costuri interventii– ca sa iti consulti bugetul si sa alegi exact ceea ce ti se potriveste. Iti dau un pont: daca esti deja client, o sa vezi ca ai preturi speciale, deci e un motiv in plus sa mergi aici.

Sectiunea “produse” – ca sa vezi ce poti folosi dupa tratamentul ales de tine.

Centre  -sa stii unde ii poti cauta.

Daca nu esti pe deplin convinsa, desi ma indoiesc de asta, poftim: ai si sectiunea de testimoniale.

Mai  ai si alte intrebari? GO GIRL!

nomasvello

 

 

 

DyFashion sau Dy(for)Fashion


Addicted to fashion. Esti femeie si, ca orice femeie, te preocupa moda. Felul in care te imbraci spune multe despre tine. Iar zicala “nu haina il face pe om” pierde din ce in ce mai mult teren.

Prima impresie conteaza. In orice situatie, indiferent de circumstante. Ai o intalnire de afaceri, iti trebuie o rochie office. Te duci la o petrecere? Rochia de seara este un must have. Iar “little black dress” te scoate din orice incurcatura si bataie de cap. Numai ca…de unde timp? Sa alergi dupa rochiile de care ai nevoie este, de cele mai multe ori, o mare bataie de cap. Online-ul ne salveaza, ca de fiecare data. Si cu DyFashion.ro chiar nu ai cum sa dai gres. Poate doar daca esti super mofturoasa si crezi ca nimic nu ti se potriveste.

Sa exemplific. Clik pe DyFashion. ro. Ai intrat pe prima pagina? Ok, esti unde trebuie. Vezi ca in bara de meniu, in partea stanga, a treia casuta este ceea ce cauti (se numeste “rochii”).  Casuta, nu altceva. Si da, am scris corect. Lasa gramatica si da click. Ai vazut? Ai de unde alege, in functie de ceea ce iti trebuie: rochii de seara, rochii de catifea, rochii de dantela. Nu mai enumar, vad ca ai inteles. Buunn. Daca ai gasit ceea ce cautai, vezi ca ai si scala de masuri; este dedesubt, sub descrierea  rochiei. Nu te mai gandi ca nu sti cat costa. Ai totul acolo: denumirea produsului, marimea care ti se potriveste, pretul.  Iti faci griji ca poate nu e masura care trebuie? Nu e panica. O poti schimba sau da inapoi GRATUIT, in termen de 7 zile de cand ai primit-o.

Convenabil, nu e asa? Plus ca ai si livrarea acasa si nu mai trebuie sa iti faci griji din aceasta privinta. Iar daca ai comanda mai mare de 250 lei, te-ai “scos”: transportul e GRA-TU-IT! Cred ca ti-am dat toate argumentele de care aveai nevoie ca sa te convingi ca DyFashion.ro e ceea ce cautai.

Recapitulam? Nu cred ca mai e nevoie. Sunt convinsa de faptul ca ai inteles exact tot ceea ce te interesa: produs calitativ, pret accesibil, livrare imediata ( am uitat sa precizez ca fac livrari si sambata).

Spor la cumparaturi!

 

 

La toti ni-i greu, dar nu la fel!


Stiu ardelenii ce stiu cu vorba asta. Numai ca eu vreau sa ii dau o alta conotatie astazi. Un alt inteles pe care, din pacate, il simt din ce in ce mai acut pe pielea mea. Si stiu ca sunt multi altii in aceeasi situatie si imi impartasesc opinia.

Observ, cu tristete si chiar un inceput de lehamite, ca in tara mea sunt un chirias. Care aduce din ce in ce mai mult a imigrant, cu drepturi restranse in ceea ce priveste anumite facilitati pe care ar trebui sa le simt. In sensul pozitiv adica. Sa exemplific. Eu nu sunt un bugetar, ci un angajat la privat. Dar contribui la bunastarea tarii si nu numai. Locuiesc in tara asta, deci am aceleasi drepturi si reguli ca si un angajat la stat. De ce atunci cand vine vorba de”minivacante” prelungite, de zile libere sau mai stiu eu ce alte privilegii, cei care beneficiaza de asta sunt bugetarii?  Sunt cumva o specie aparte, diferita de noi, astia care activam in sectorul privat?

Atata oboseala, stres si munca depun numai ei?  De sunt mereu asa de oropsiti incat au nevoie de libere si program redus? Jur ca nu inteleg! Frate, cei mai multi bani la buget vin de la cei din privat. Acolo e munca multa, bataie de cap, termene limita. Si asta ar fi numai un aspect. Stau si ma intreb, de cate ori trebuie sa ma duc la medic, de ce mama dracu’ platesc contributia de sanatate? Cand toate analizele, retetele si mai stiu eu ce drac de investigatii trebuie platite. Pardon…am card de sanatate! Cu care m-as fi putut sterge undeva, daca era mai soft materialul. Sistemul informatic pe baza caruia functioneaza (sau mai bine zis nu functioneaza) acest card de sanatate e mai mereu offline. Degeaba ai trimiteri de la medicul de familie…ia de plateste tata consultatiile. Si in cazul fericit in care te poti folosi de cardul ala, ce crezi…nu mai exista plafon de cheltuieli.

Ca sa nu mai zic de cozile  interminabile de la ghiseele de plati de taxe, impozite si alte dari. La unele exista online, dar la altele… daca nu o stii pe tanti  Ioana, femeia de serviciu de la policlinica sau pe nea Fane, portarul de la spital, aleluia taica si noroc! Stai la coada ca prostu’, ca doar nu ai pile sa te bagi in fata. Si daca nu vrei sa dai spaguta, pentru ca oricum platesti de iti sar capacele toate cele, te baga tata mare in seama!

Si ne mai miram ca din ce in ce mai multi romani pleaca din tara, scarbiti de tot ceea ce se intampla aici. Ca aleg sa munceasca pentru altii, straini, departe de ai lor, doar pentru faptul ca acolo e altfel viata. Si ne intrebam unde o sa ajungem? De ce copiii nostri vor sa plece afara la randul lor? Pentru ca aici platesti pentru absolut orice, chiar daca nu trebuie sau nu ar fi normal sa se intample asa: iti naste nevasta la un spital de stat, baga nene banu’ la asistenta, la moasa, la infirmiera, la anestezist, la medic. Te insori, baga tata banu’ la popa ca deh…asa e la noi. Iti moare unul din neam, sa te tii: pai groapa, pai cosciug, pai popa si biserica (din nou), pai gropar, pai pe mama, pai pe tata… La bine si la greu, marca banu’, ca de aia esti cu toate platite la zi. Ce mai conteaza!

 

Concluzia? Ramane ca-n tren…sau ca in titlu: “ la toti ni-i greu, dar nu la fel!”

 

large

Ca să poți da altora exemple, mai întâi fii tu un exemplu


“Toată lumea pare să aibă o idee clară despre cum ar trebui să-şi trăiască alții viețile, dar niciuna despre cum să-şi trăiască propria viață” Paulo Coelho

Suntem experți în a da sfaturi altora în absolut orice problemă: cum să îşi trăiască viața, cum să îşi educe copiii, de ce să îşi schimbe mai întâi modul de a gândi şi mai apoi garderoba, maşina şi, de ce nu, casa. Cum să îşi administreze veniturile, cum să îşi conduca afacerea. 

De câte ori nu am primit sfaturi de la nişte “habarnişti”, dar care se dădeau atotcunoscători vizavi de tot ceea ce facem zi de zi: “Dacă eram în locul tău, nu făceam aşa! Când o să am EU copilul meu nu o să îl las să facă ce vrea!” E nu-mi da vestea asta! Păi ia pune-te tu în locul meu. Ia fă tu ceea ce fac eu zilnic, dar să o faci şi cum trebuie, bine şi frumos. Şi mai vorbim după…

De unde ştii TU, ăla care te dai profesor, dacă felul meu de a face lucrurile e greşit? Ai făcut tu asta altfel şi a ieşit bine? Dacă DA, te rog să imi spui şi mie ca să nu mai greşesc a doua oară! Dacă NU, taci din gură, nu mai da exemple şi nu mai folosi citate filozofice despre cum trebuie trăită viața! Găsesc destule bullshit-uri pe facebook dacă am chef!

Dă exemple pe care tu le-ai aplicat şi care au dat roade. Care mă pot ajuta în ceea ce am de făcut, în viața mea. Şi te asigur că nu o să spun NU E OK până nu probez treaba asta!

Până la noi ordine, morala e simplă: vezi prăjina din nasul tău şi mai apoi critică paiul din ochiul celuilalt! C’aşa-i în tenis…pardon, în viață!

Viața în 24 de ore


E mult sau e puțin? Pentru unii poate însemna o eternitate..pentru alții poate fi doar cât ai clipi.

Ce înseamnă viața pentru un om bolnav? Ce sunt 24 de ore? Chin, suferință sau poate speranță? Iluzie sau o bucată din realitate? Poate însemna TOTUL SAU NIMIC! Nu are ce pierde, atâta vreme cât nu ştie cât mai are de câştigat. Fiecare secundă în plus e VIAȚĂ, iar fiecare minut ce se scurge poate fi VIAȚĂ TRAITĂ! Sau iminenta MOARTE!

Ce sunt 24 de ore din viața unui om normal? Sănătos? VIU? Nebunie, carusel de întâmplări, de care îşi mai aduce aminte când şi când. Minute petrecute muncind, termene limită; nervi, neputiță. Frustrări acumulate secundă cu secundă…TIC TAC! Ticăitul secundarului îți dă stări amestecate, gânduri confuze. Cât mai am? Reuşesc să fac tot? AZI? Poate mâine! Ce am uitat?

…………………………………….?

Dacă ar fi să trăieşti fiecare zi, toate cele 24 de ore ca şi cum ar fi ultima zi din viața ta…ce ai face? Ai TRĂI sau AI FI TRĂIT? Te-ai gândit vreodată? Cum e viața văzută de un om care ştie că fiecare zi poate fi ultima şi cum arată pentru TINE, care nu te gândeşti la asta decât cine ştie când?! 

CARPE DIEM! Viața are mai mult de 24 de ore! Trăieşte fiecare ora la intensitate maximă! 

Simți cum îți curge viața prin vene???

Bărbatul nu e maşină de făcut bani şi nici femeia robot de bucătărie


Îmi place să cred că faza cu ” bărbatul aduce banii în casă, iar locul femeii e la bucătărie” e de domeniul trecutului. Dacă o judecăm aşa cum făceau bunicii noştri, după gura lumii. Dacă e să o reinterpretăm, putem să mergem puțin mai departe şi să lăsăm imaginația să lucreze: o femeie frumoasă în bucătărie, îmbrăcată numai cu un şorț obraznic şi scurt, gătind NIMIC…face toți banii bărbatului. Să merite o asemenea privelişte. Pentru care el ar plăti oricând şi oricât, iar ea ar găti orice şi mai ales…ORICUM!

Sarcinile se pot împărți în mod egal, echitabil pentru ambele părți implicate in treburile gospodăreşti: el ar face şi pe dracu’ în patru să fie bancomatul ce furnizează ceea ce poartă ea (sau nu), iar ea s-ar lăsa “gătită” în diverse feluri: la foc mic sau iute, cu capac şi fără, clocotind până când…masa e gata!

Altfel arată treburile casnice, aşa-i? Mai vii de-acasă…pardon, pe acasă! Şi parcă nu ai mai pleca, măcar o vreme. Una e să o iei în brațe şi să îi miroasă părul a chiftele şi alta e să mănânci chiftele după ce ai ținut-o în brațe. Sau să o vezi spalând paharele în care ați băut vinul de pe scaunul din bucătărie şi nu de pe canapeaua din sufragerie.

Să îți tot vină să trăieşti în asemenea armonie! De ce nu puteți fi voi cei care să faceți altă regulă? Să aveți o altă abordare a temei “cine face mâncare şi cine aduce banii pentru mâncare”?! E simplu să vezi câte lucruri frumoase se pot face în bucătărie ( pe langă cele pentru care este destinată). 

Deci…cine găteşte şi cine plăteşte???