Distanța contează?!


E posibil să DA, dar mai probabil să NU!În diferite circumstanțe, distanța îi desparte pe oameni.

Depărtarea e greu de suportat la început. Negarea faptului că cei dragi sunt la mii de kilometri distanță şi acceptarea realității virtuale sunt două aspecte cu care ne confruntăm din ce în ce mai des. Ne auzim la telefon şi ne alinăm dorul prin Skype sau Messenger, văzându-ne unii pe alții atât de clar…şi totuşi atât de departe. Ne desparte un ecran; dar nu poate compensa emoția unei îmbrățişări “live”.

Şi totuşi…sunt oameni lângă noi, de care ne putem “lovi” zilnic în magazine, pe stradă sau în parc, dar pe care îi simțim departe de noi, de sufletul nostru, de parcă ne-ar despărți ani lumină. Şi sunt cei plecați departe, cu care vorbim aproape zilnic, care ne întreabă de sănătate, de lucruri mărunte de care le e dor; de țară, de mirosul de pâine proaspătă, de gustul roşiilor coapte în grădina de la țară.

Ne cer să le arătăm apusul soarelui deasupra blocurilor în care am copilărit; să le trimitem o fotografie pe facebook cu banca pe care stăteam seara târziu la poveşti în serile calde de vară. 

Sunt cei pentru care distanța nu înseamnă “ochii care nu se văd, se uită”! Distanța a cimentat prietenia care ne leagă şi, indiferent de locul în care se află, un “ce mai faci?” contează de 1000 de ori mai mult decât orice alt salut de complezență al celor de aici, de lângă noi!

PRIETENII ADEVĂRAȚI NU SE UITĂ NICIODATĂ UNII PE ALȚII!

Pe-afară e vopsit gardul


Haina îl face pe om! Din păcate, zicala se adevereşte din ce în ce mai mult! Tendința de a judeca oamenii înainte de a-i cunoaşte devine din ce în ce mai pregnantă.

Criticăm prea mult şi avem răbdare prea puțin. Ascultăm spre deloc şi vorbim excesiv. Nu avem răbdare să analizăm, să cernem informațiile şi ne grăbim să tragem concluziile înainte de a “citi” până la capăt omul din fața noastră. 

Am avut ocazia în viața pe care am trăit-o până acum să întâlnesc oameni simpli, fără prea multă şcoală şi fără haine scumpe şi “de firmă” pe ei, de la care am învățat lucruri minunate. Pur şi simplu nu mă săturam să îi ascult vorbind. Era o plăcere în felul în care îşi spuneau poveştile de viață, încât dezacordurile pe care le făceau nici nu contau. Erau oameni care aveau ceva de spus şi care mă captivau instantaneu.

De partea opusă, am avut şi experiența celor bine îmbrăcați şi şcoliți, dar care vorbeau mult, fără să spună nimic! Sunt cei care caută mereu să te prindă în “offside” şi să te faulteze, doar ca să îşi satisfacă ei orgoliul!

Tot respectul pentru cei care ştiu cum să se comporte şi cu un prinț, dar şi cu un cerşetor! Nu trebuie să ai haine scumpe şi şcoli înalte ca să ştii cum, cât şi cum să vorbeşti!

TREBUIE SĂ ŞTII SĂ FII OM! ÎNAINTE SĂ JUDECI PE CINEVA, ANALIZEAZĂ-TE PE TINE! OARE TU EŞTI FĂRĂ CUSUR?

Marile speranțe


Nu îți face iluzii, ca să nu ai deziluzii! 

De câte ori nu am avut aşteptări atât de mari, ne-am pus tot sufletul şi speranța în ceva în care am crezut? În cineva care a promis, care era de încredere?! Şi, Doamne, ce gust amar a avut dezamăgirea! Cât de rău a durut să îți fie înşelată încrederea!

De ce oare cele mai mari “țepe” ni le luăm taman de la cei pe care îi considerăm “prieteni” de suflet, în care ne-am pus toată baza; cei pe care nu i-am fi crezut niciodată capabili să ne vândă, să ne mintă, să ne trădeze aşteptările?! De ce atunci când crezi că te poți baza pe un om pe care îl numeşti “fratele meu”, tocmai afli că nu e cine crezi. Că e un om de nimic, o scârbă, un om de doi bani care a uitat că l-ai ajutat la greu, lângă care ai fost mereu şi cu care ai petrecut mai multă vreme decât cu cei dragi ție!

Degeaba îți dai cu pumnii în cap acum! Timpul nu se mai poate întoarce! Tot ceea ce poți face este să înveți din greşeli şi să nu te mai încrezi aşa uşor în toți! În fiecare om se poate ascunde un Iuda, care te poate vinde pe mai puțin de doi arginți! Ai grijă cui îi încredințezi secretele tale şi cu cine vorbeşti despre problemele tale!

NU ORICINE TE BAGĂ ÎN RAHAT ÎȚI POATE FI DUŞMAN ŞI NICI CEL CARE TE SCOATE DIN RAHAT ÎȚI POATE FI PRIETEN!

Fii tu insuți!


Cine te place, te place aşa cum eşti!

Fiecare om este unic. Cum ar fi să ne asemănăm cu toții? Monoton. De parcă am fi o turmă de oi. 
Nu poți să mulțumeşti pe toată lumea! Şi sincer vorbind, nu cred că ăsta e scopul nostru pe pământ. Ne-am consuma energia încercând să realizăm imposibilul. Tocmai felul ăsta de a fi al fiecăruia ne diferențiază. Nu trăim cu toată lumea şi nu trebuie să facem pe plac tuturor! Nouă cine ne face pe plac tot timpul?

Nu văd rostul unei schimbări la mine, ca să vorbim la modul concret, doar pentru că X sau Y cred că nu îmi stă bine jeansul. Sau să mă tund altfel doar pentru că “aşa trebuie să fii la o anumită vârstă”! Prostii! Mă simt bine aşa cum sunt, iar cei care mă cunosc ştiu ce om sunt şi ce caracter am! Doar pentru că sunt “hateri” pe lumea asta nu înseamnă că le şi fac pe plac!

Mie imi place zicala asta:” nu eşti bârfit, înseamnă că nu exişti!” Aşa că, la cât mai multe bârfe şi invidii! Eu vreau să fiu doar cea mai bună versiune a mea, fără falsitate şi ignoranță! Ştiu să primesc şi laude, dar şi critici!

Este vorba despre tine şi despre ceea ce eşti cu adevărat! Nu te schimba pentru că aşa vor alții, ci pentru că îți doreşti tu să  faci! Tu contezi, iar cei de lângă tine tocmai de asta te iubesc: PENTRU CĂ EŞTI ŞI AI RĂMAS TU!

Apa trece, pietrele rămân! Alege să fii piatra pe care nu o mişcă nimic şi vei fi respectat pentru asta!

Dacă e să fie, o să fie


Azi. Mâine. Peste o lună. Peste un an. În viața asta sau poate în cea viitoare. Sau poate că nu. Poate niciodată!

Poate aici sau în altă parte. La muncă sau acasă. Pe stradă sau în autobuz. În magazin sau în parc. Cu el sau cu ea. Sau cu un alt el…sau o altă ea. Poate dimineața sau poate seara. Dacă vrea…sau dacă vrei. Poate propui şi poate acceptă. 

Poate greşeşti sau poate ai dreptate. Poate fi acum, aici. Nu ştii nimic sigur! Viața e plină de neprevăzut. Imprevizibilă şi surprinzătoare. Nu ai cum să provoci destinul şi legile nescrise ale universului. Toate vin la timpul lor. 

Nu sta să te întrebi”de ce mi se întâmplă tocmai mie”? Sau de ce acum si nu altă dată?! Oportunitatea bate la uşă o singură dată. Rar sau deloc de două ori.

Ai grijă să fii la uşa potrivită şi să alegi să deschizi acea uşă! Numai cheia perfectă deschide lacătul ce îi este destinat!

Niciodată să nu spui NICIODATĂ!


IERI a trecut. AZI se întâmplă. MÂINE poate se va fi întâmplat deja. Lucrurile se mişcă după un mecanism bine stabilit. Întotdeauna înainte. Niciodată înapoi. 

Evenimentele se succed şi nu poți prevedea ce curs vor lua. Poți doar să anticipezi. Să îți faci un calcul după cum decurg lucrurile. Să intervii acolo unde simți că o poți face şi atunci când o poți face. Nu ai cum să forțezi lucrurile! Nu ai face altceva decât să strici tot.

Ceea ce ți se părea imposibil ieri, acum o lună sau poate acum câțiva ani, poate fi natural si firesc AZI. ACUM! Toate vin la momentul la care este menit să se întâmple. Nici măcar tu nu ştiai cum vei fi acum 4 ani peste 20. Ții minte când spuneai “eu nu o să fac aşa ceva NICIODATĂ!” Şi acum o faci ca şi cum ai fi făcut-o dintotdeauna. Firesc!

Fiecare etapă a vieții vine cu alte perspective. Se pot numi experiențe de viață, obişnuință,maturitate sau oricum ai vrea tu să le spui. Toate au momentul lor şi se întâmplă cu un motiv. Uneori căutăm motivul, alteori pur şi simplu lăsăm totul să curgă de la sine. 

Viața e un domino: poți construi totul cu răbdare şi migală, dar dacă o piesă nu se potriveşte şi cade..bum, e totul distrus! Toată şmecheria e să avem tăria să o luăm de la capăt şi să nu mai facem aceeaşi greşeală a doua oară! Să învățăm din greşeli şi să îndepărtăm piesa nepotrivită din viața noastră!

Concluzia? Viața e plină de surprize. Să nu o lăsăm să ne surprindă neplăcut!

Toți o facem!!!!


În aproape orice moment al zilei. Nu contează că e dimineață sau seară. Luni sau joi. Vară sau iarnă. O facem în scris sau vorbit. În şoaptă sau cu voce tare.

Bărbați cu femei, femei cu femei, bărbați cu bărbați. Tineri şi mai puțin tineri. O facem ori de câte ori avem ocazia şi nu ratăm nici o oportunitate. Ne face plăcere! Uneori o facem involuntar, dar de cele mai multe ori cu buna ştiință. Dacă nu avem ocazii, le căutam. Le creem. Iar când le găsim profităm la maxim. 

O facem pe ascuns sau la vedere. Acasă, la serviciu, în maşină. O facem cu prietenii, cu părinții, cu frații. Aproape în fiecare zi. Fără rețineri. Vine oarecum natural!

Ce să fie? Păi ce altceva decât…BÂRFA! Purtatul altora de grija şi băgatul nasului unde nu ne fierbe oala. Este ceva intrat în rutină şi foarte greu reuşeşti să te dezobişnuieşti de acest nărav. Ne-am obişnuit să fim interesați mai mult de ceea ce fac alții şi am uitat pe alocuri să ne trăim propria viață!

Prilejuri de bârfă se găsesc oricând, oriunde şi oricum! Şi ori eşti subiect de bârfă, ori găseşti subiect de bârfă! Dar mai bine stai în banca ta şi lasă-i pe alții să o facă! Nu le lua plăcerea asta!

Investeşte timp şi energie în ceva constructiv pentru tine!