Peştişorul de aur şi dorințele magice


Cum să prinzi peşte dacă nu ai undiță? Sau nu te duci la pescuit? Acum na, depinde şi cu ce gânduri te duci la pescuit.

Unii vor să prindă un somn de 3 kile, alții un somn de 3 ore. După posibilități. Cum ar fi însă ca în cârlig să ai peştişorul ăla de aur despre care vorbesc toate cărțile? Care îți poate îndeplini 3 dorințe?! Ce ai face atunci; cum ai reacționa?

Eu habar nu am ce i-aş cere. Asta dacă l-aş prinde! Cum nu înțeleg ideea de stat pe malul gârlei cu undița în apă, probabil că aş prinde numai nervi pe metru pătrat. Revenind la dorințe, nu ştiu ce aş vrea cel mai mult să mi se întâmple. Ca tot omul, poate aş cere lucruri materiale, bani, case…cine ştie…

Numai că, în situația reală, cred că am prins oarecum peştişorul ăsta fermecat de mai multe ori. Chiar dacă nu am fost la pescuit. Aşa cred şi aşa simt. Altfel cum se explică faptul că am ceea ce mi-am dorit dintotdeauna: o familie care să mă iubească, fără de care nu mi-aş imagina viața asta aşa cum e acum? Linişte sufletească şi sănătate…atâta cât e, nu mă plâng!

Eu aşa zic! Peştişorul de aur este în cârligul fiecăruia dintre noi; trebuie doar să ştim când să îl scoatem din apă şi ce să îi cerem!

TU CE DORINȚE AI VREA SĂ ȚI SE ÎNDEPLINEASCĂ DACĂ AI PRINDE PEŞTIŞORUL DE AUR?

Advertisements

Învață să spui NU!


NU a lăsat şi încă mai lasă loc de interpretări. Totul ține de modul în care îl spui, când şi mai ales CUI îl adresezi.

NU te poate salva din situații jenante, apăsătoare sau incomode. Doar că nu despre acel NU vreau să scriu acum. Ci despre NU-ul acela pe care trebuie să ni-l adresăm. NU-ul personal, pe care ne facem că nu îl observăm de cele mai multe ori. În balamucul ăsta de zi cu zi, aproape că uităm de noi. Că EU sunt cea mai importantă persoană din viața mea şi că de mine trebuie să îmi pese în primul rând ca mai apoi să pot avea grijă de restul lumii.

Şi uite aşa, încet încet, reînvăț să spun NU: “NU este necesar să fac totul odată, ca să mă extenuez; NU trebuie să uit să iau o pauză pentru sufletul meu; NU mă ceartă nimeni dacă lenevesc 10 minute în plus”.

În totalul de 100 de DA, e musai să strecori si 50 de NU. Altfel rişti să ajungi la balamuc sau, mai rău, să te transformi în balamuc. Şi asta nu e bine pentru nimeni, cu atât mai mult pentru tine!

Învață să spui NU, ca să poți face loc la DA-urile importante şi care contează! Altfel, o iei razna şi rişti să o apuci pe un drum greşit, cu puține şanse de a reveni la calea aia dreaptă.

“NIMIC NU VALOREAZĂ MAI MULT DECÂT ZIUA DE AZI” – Goethe

Dacă şi cu parcă


A fost odată…după care nu a mai fost. Dacă nu deloc, cel puțin nu la fel ca la început. Toate poveştile, sau aproape toate, încep frumos şi se termină…brusc. Unele trist, altele au un final fericit.

Acum depinde. Fiecare are povestea lui. Pe care o spune sau o trăieşte. Cei ce ascultă sau citesc au propria părere. Cred că viața celui cu care discută e frumoasă, perfectă. Au impresia că orice e mai altfel decât au ei. Doar că, în loc să judece conținutul, se opresc la aparențe. La copertă. La ceea ce le este expus. Nu stau să analizeze, să observe, să încerce să vadă mai departe.

De ce să vrem ceea ce au alții? Doar pentru că avem impresia că ei au tot şi noi mai nimic? Oare ştim cu adevărat ce viață au? Dacă sub toată strălucirea afişată se ascunde tristețe, singurătate, neîmplinire? Am stat să ne gândim că, poate, alții vor ceea ce avem noi? Linişte, fericire, sănătate, familie!

Sunt oameni atât de frumoşi pe afară, care par fericiți şi în locul cărora am dori să fim măcar câteva minute. Fără să ştim cât de “găunos” le este sufletul. Cât de amară îşi simt fiecare zi în care trebuie să pară fericiți. Este un preț pe care îl plăteşte fiecare, fie că e acum sau mai târziu, pentru ceea ce are sau vrea să aibă. Un om bogat, dar bolnav, ar da toată avuția doar să fie sănătos din nou. Unul sărac ar vrea să aibă toți banii din lume, chiar dacă ar fi bolnav.

E un cerc vicios în care ne tot învârtim, căutând mereu altceva, dorindu-ne să fim altcineva, altundeva. Şi tot alergăm după himere, fără să realizăm că avem de fapt tot ce ne trebuie exact aici, lângă noi. Trebuie doar să deschidem ochii şi să privim în jur!

Să trăim viața, nu doar să fim călători prin ea! Drumul e lung şi, la un moment dat se sfârşeşte! Să nu ajugem la capăt de drum fără să avem un final propriu al poveştii!

FII ACTORUL PROPRIEI VIETI!