Munca este brățară de aur


Numai că, de ceva vreme, aurul nu mai este la modă. Nu se mai poartă. Se poartă în schimb lenea, nepăsarea şi nesimțirea.

Românu’ se plânge: că n-are bani de mâncare (mai rar), să se îmbrace (şi mai rar), n-are bani de țigări şi băutură (cel mai des). Se vaită că nu se ajunge cu banii de la un salar la altul, că nu găseşte un loc de muncă-cel mai probabil unul foarte bine plătit, dar la care să nu se prezinte decât în ziua în care se dă leafa.

Românu’ preferă să frece menta, să taie frunză la câini sau să fie asistat social. De ce dracu’ să muncească 8 ore zilnic şi să ia minim pe economie, când poate foarte bine să fie şomer, dar să încaseze ajutor social de la stat? Că doar există proşti ca mine şi ca tine care cotizează lunar la stat, ca să le meargă bine putorilor ăstora care pot să muncească, dar nu vor.

Le dai salarii bune-doar doar găseşti pe cineva să facă treabă şi…oha. Sună, stabilesc un interviu şi…tata mare îi mai vede la față. Şi pe urmă stai şi te întrebi ca prostu’: “mă nene, chiar nu vrea nimeni să muncească? Toți se vaită că nu găsesc de muncă, dar de fapt, ei nici nu vor să pună osul la treabă!”

Şi rămâi aşa, cu un gust amar şi o lehamite față de toți “amărâții” ăştia care se plâng, dar nu vor să faca ceva. Nu toți, e drept; dar sunt destui.

Şi ajungi la vorba aia celebră: 

MUNCA ÎNNOBILEAZĂ OMUL, DAR SOCIETATEA NOASTRĂ NU ARE NEVOIE DE NOBILI!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s