Dacă nu îți iese din prima, continui sau renunți?


Hmmm…nu ştiu ce să zic. E mai uşor să abandonezi lupta decât să te încăpățânezi să o câştigi. Acum depinde la ce ne raportăm. 

Studiu de caz: se dă o sufragerie spre zugrăvit. Trafaletul şi vopseaua aferente. Dai prima mână. Hmm…parcă nu e ceea ce sperai să fie. La naiba! Laşi puțin vopseaua să se usuce şi…repetir. Mâna a doua. Deja e mai bine; dar mai lipseşte ceva. Bagi o înjurătură, acompaniată de un pahar de bere şi…nu te opreşti până când nu e perfect.

Buunnn…cam aşa e cu tot ceea ce faci tu. Cu sau fără mâna ta. Când chemi pe altul să îți facă o treabă şi nu eşti mulțumit, păi nu îl laşi să plece dacă nu îți livrează exact ceea ce ai plătit. 

Ei…şi acum e acum. Dilema mea de seară: dacă nu eşti satisfăcut de un act sexual nereuşit, mai ceri unul? Poate o ieşi mai bine. Ceva de genul: unul prost plus altul şi mai prost GRATIS! E la ofertă, cum naiba să refuzi? Dacă cel sau cea implicat(ă) e un exemplar reuşit, cam greu să refuzi oferta. Treaba e că nu întotdeauna ce e la ofertă e şi bun. 

De refacere la o partidă nereuşită nu am auzit. Să îl suni şi să îi zici:” iubire, a fost tare nasol aseară! Sunt aşa nemulțumită încât te mai chem încă o dată,  să repari ceea ce ai făcut prost. Şi nu pleci până când nu iese ce trebuie!”

E cum ar fi asta…😉😉. Ori te dă dracu’, ori o ia drept invitație la un maraton la care concurează singur şi…iese pe locul doi😂😂😂😂. Saaaauuu…..îl laşi să (te) muncească măcar câteva ore, crezând că îndreaptă lucrurile….dar tu ştii că a fost al naibii de bine încă de prima dată, dar ai vrut să vezi cât duce!

Oricum ar fi, ideea e că, măcar la acest capitol sexual, dacă e prost din prima, păi dracu’ te mai caută! Slabe şanse la o a doua încercare. Dar, cine ştie; numai cine nu încearcă nu ştie ce are de pierdut (sau de câştigat).

Am zis!😈😈😈😈

Advertisements

Bărbați buni sau bărbați BUNI


Pfff….greu! Dar nu imposibil. Amândoi la un loc? Combinație fatală dar ireală…în majoritatea cazurilor.

Bărbații buni de regulă nu sunt ăia răi; sau, mă rog, tipul ăla de bărbat pe care îl vrei în casă bun şi în pat rău. Aşa era odată; acum văd că şi bărbații buni vor sa fie şi mai..BUNI. Când le au pe amândouă la un loc, dar şi o doză de răutate controlată…mmm, ce vrei mai mult? Poate doar ploaie, şemineu şi…câteva ore cu ochii în tavan😉.

Bărbații BUNI…sunt de fapt nişte băieței mai mari. Un fel de păpuşă masculină bună de….creat invidie printre prietenele tale. Bucuria ochilor, subiect de discuții aprinse şi de fantezii obraznice. Dacă ai şi un astfel de exemplar la locul de muncă…oofff…naiba mai are chef de treabă când apare EL. Păcat….că dezvoltarea asta armonioasă a plecat de jos în sus….încet….şi s-a oprit brusc la gât😂😂😂.

Şi stau aşa şi mă întreb: ce naiba prefer? Creier sau muşchi? Minte sau fizic wow? Cineva care să îmi stimuleze mintea sau pe unul care să îmi stingă lumina după câteva minute de plăcere, dar cu care să nu am ce discuta la țigara (lui) de după?

Complicat! Zău aşa….voi ce preferați, fetelor? Aşa, ca între noi, fetele: merge o dată unul BUN rău…shhhh…ştiți voi ce zic😏😏😏

Dragostea trece prin…portofel


S-au cam dus vremurile alea când nu conta ce ai în buzunare. Când te îndrăgosteai nebuneşte şi tot ce îți doreai era să visezi frumos în fiecare noapte. Când zilele treceau atât de greu până când urma să vă vedeți, iar momentele petrecute împreună zburau într-o clipită…

Trăim nişte timpuri nebune, aiurea şi parcă fără farmec. Toți şi toate agață pe Instagram, etalându-şi ceea ce consideră că este important: bijuterii, poze din vacanțe scumpe, maşini…buze false, sâni proeminenți dar nenaturali, funduri bombate artificial. Se cer păreri înainte de întâlniri, că doar nu se face să ieşi aşa, cu oricine. Se investighează, se caută listele de prieteni, istoricul amoros, dar, cel mai important aspect..BĂNUȚU’! Caşcavalul, lovelele sau cum vreți să îl numiți! 

Conturile din bancă salvează situații, oferă stabilitate şi rezolvă orice: de la certuri la împăcări, de la excursii romantice la ” să moară fraierii de ciudă”! Cu cât banii sunt mai mulți, cu atât “dragostea” este mai mare. Stau drept dovadă fotografiile postate în diverse locuri şi poziții…

Când se duc dracu’ finanțele, e pa şi iubirea. Nepotrivirea de caracter nu mai e în trend; mai degrabă nu au mai fuzionat PIN-ul cardului lui cu aspirațiile ei. Trist, dar adevărat!

Unde sunt plimbările alea lungi din serile calde de vară, când nu ne mai săturam unul de altul? Ce conta că mâncam un croasant 7days şi beam un TEC de 1 leu? Dragostea şi faptul că eram împreună valorau mai mult decât toate comorile din lumea asta mare!💗💞

Să faci rău e la fel de simplu ca şi cum ai respira


Practic, a devenit o a doua natură umană. Dozele de rău se servesc zilnic, în cantități variabile şi pot lua diverse forme: bârfe, răutăți mai mult sau mai puțin gratuite, violență fizică sau verbală. Țintele diferă, dar de cele mai multe ori sunt cei slabi, neajutorați, defavorizați.

Ce e trist e faptul că mulți încep să facă rău din teribilism, proastă creştere sau, pur şi simplu, din dorința de a impresiona anturajul. Vedem din ce în ce mai des filmulețe cu adolescenți care se bat, se injură, se umilesc…eu nu am putut urmari un episod de aceste gen în care protagonista era o puştoaică şi care, din dorința de a arăta că ea e mare şi tare, o scuipa şi o trăgea de păr pe o fată care nici măcar nu riposta.

Am simțit un val de ură, de repulsie şi nevoia de a-i face rău acelei fete. Pentru că sunt mamă şi am o fiică adolescentă. Şi numai gândul că ea ar putea fi vreodată cea umilită mă face să nu mai raționez. Mă gândesc doar la faptul că, atunci când văd orice tip de comportament care nu e ok, să nu mă transform din apărător în atacator. De ce? Fiindcă instinctul e mult mai puternic şi nu o dată am sărit la scandal pe stradă…când aşa zisele mame îşi urecheau copiii de numai câțiva anişori pentru că fugeau spre stradă. Pentru că ele erau prea ocupate să fumeze şi să discute rahaturi neimportante în parc! Idioate…

Durează numai câteva secunde să răneşti un om…bataia doare, se uită în timp, dar vorbele te urmăresc o viață! Stai puțin şi gândeşte-te aşa: oare când am făcut ceva bun? Orice! Care să îmi umple sufletul de bucurie…

Vă spun eu: când am cumpărat florile unei bătrâne care îmi amintea de bunicile mele! Atunci când am luat buchetul din mâinile ei tremurânde, zbârcite de vreme şi muncă şi am privit ochii aceia batrâni, dar luminoşi care îmi mulțumeau…mi-au dat lacrimile…şi mi-am dorit să o strâng în brațe şi să îi sărut mâna. Dar m-am gândit că poate o sperii…

Cine ştie dacă o să o mai revăd vreodată…