Magie…bucurie…linişte


Într-un cuvânt: Crăciun! Mi-e dor, atât de dor, de Crăciunul copilăriei mele. De zilele lungi de iarnă, când străzile răsunau de râsetele noastre. De trenul făcut din săniuțe, la care trăgeam pe rând.

De mănuşile alea cu croşetate, cu numai un deget, pe care le udam cu zăpadă şi le uscam pe caloriferul cald ďin scara blocului. Îmi amintesc de serile în care intram în casă inghețată, dar cu obrajii roşii ca focul şi mă încălzeam la cuptorul de la aragaz.

Magia Crăciunului se simțea în aer; te înconjura şi era prezentă peste tot: în bucătăria mică, acolo unde mama făcea cozonacii şi sarmalele. În sufrageria în care împodobeam bradul cu cele mai frumoase globuri din lume şi de unde răsunau colindele lui Ştefan Hruşcă pe placa de vinil.

Era o frumusețe aparte a lucrurilor şi chiar dacă nu aveam noi atât de multe cadouri de ” Moş Gerilă”, eram fericiți. Pentru că familia era aproape şi ne simțeam iubiți. Am crescut cu valorile familiei, alături de părinții care ne-au învățat să ne mulțumim cu ce avem, să nu fim lacomi, să îi respectăm pe cei din jur şi să fim OAMENI!

Crăciunul e cu şi despre familie; e linişte, pace sufletească. E despre a dărui în primul rând, fără să ceri nimic în schimb. E despre viața trăită frumos, alături de cei pe care îi iubim. 

CRĂCIUNUL ESTE COPILĂRIE LA ORICE VÂRSTĂ! SĂ NU UITĂM SĂ FIM COPII NICIODATĂ! 

Advertisements

Vreau să îmi lipseşti! Fă-mă să îmi fie dor de tine…


Nici nu ai ieşit pe uşă, că deja îți simt lipsa. Mă îngrijorez când nu mă suni şi mor de nerăbdare să te întorci! Să te văd, să te ating, să îți simt mirosul… E greu cu tine, dar e mai al dracului de rău fără tine! 

Oare câți dintre noi nu am trăit chinurile despărțirii…până mâine. Câte nopți în care ne visam unul pe altul; câte zile în care orele în care eram împreună ni se păreau secunde, iar minutele care ne despărțeau ne păreau ani! Unde este emoția aia, bătăile nebuneşti de inimă când aşteptam să ne întâlnim la sfârşit de săptămână? Când schimbam o mie de țoale, doar că ni se părea că nimic nu e prea wow pentru marea întâlnire!

Serile lungi de vară, când ne plimbam de mână pe alei sau pur şi simplu stăteam întinşi pe iarbă şi priveam stelele…şi ni se părea că toată lumea e a noastră! Abia aşteptam să treacă săptămâna ca să putem să fim amândoi….

Acum…mă uit în jur cu milă şi tristețe pentru cei cărora ieşirea la o plimbare e ceva SF…să trăiască toate mall-urile din oraş! Nu îşi mai duc dorul unul altuia, pentru că se mută împreună după nici o lună de prietenie şi mai apoi se despart fără măcar să se fi cunoscut îndeajuns. Nu ştiu cum e să îți lipsească omul pe care îl iubeşti…pentru asta există wa şi fb! 

Relațiile astea pe fugă intră în stop emoțional, apoi în comă, ca mai apoi să se stingă la fel de repede cum au început…ca un foc de paie😐.

E trist…îi compătimesc, dar totodată îmi vine să strig la ei, să le spun să…TRĂIASCĂ IUBIREA! SĂ ÎNVEȚE SĂ LE FIE DOR ŞI SĂ PREȚUIASCĂ FIECARE SECUNDĂ ALĂTURI DE CEL SAU CEA PE CARE ÎL/O IUBESC!

Dacă nu îți iese din prima, continui sau renunți?


Hmmm…nu ştiu ce să zic. E mai uşor să abandonezi lupta decât să te încăpățânezi să o câştigi. Acum depinde la ce ne raportăm. 

Studiu de caz: se dă o sufragerie spre zugrăvit. Trafaletul şi vopseaua aferente. Dai prima mână. Hmm…parcă nu e ceea ce sperai să fie. La naiba! Laşi puțin vopseaua să se usuce şi…repetir. Mâna a doua. Deja e mai bine; dar mai lipseşte ceva. Bagi o înjurătură, acompaniată de un pahar de bere şi…nu te opreşti până când nu e perfect.

Buunnn…cam aşa e cu tot ceea ce faci tu. Cu sau fără mâna ta. Când chemi pe altul să îți facă o treabă şi nu eşti mulțumit, păi nu îl laşi să plece dacă nu îți livrează exact ceea ce ai plătit. 

Ei…şi acum e acum. Dilema mea de seară: dacă nu eşti satisfăcut de un act sexual nereuşit, mai ceri unul? Poate o ieşi mai bine. Ceva de genul: unul prost plus altul şi mai prost GRATIS! E la ofertă, cum naiba să refuzi? Dacă cel sau cea implicat(ă) e un exemplar reuşit, cam greu să refuzi oferta. Treaba e că nu întotdeauna ce e la ofertă e şi bun. 

De refacere la o partidă nereuşită nu am auzit. Să îl suni şi să îi zici:” iubire, a fost tare nasol aseară! Sunt aşa nemulțumită încât te mai chem încă o dată,  să repari ceea ce ai făcut prost. Şi nu pleci până când nu iese ce trebuie!”

E cum ar fi asta…😉😉. Ori te dă dracu’, ori o ia drept invitație la un maraton la care concurează singur şi…iese pe locul doi😂😂😂😂. Saaaauuu…..îl laşi să (te) muncească măcar câteva ore, crezând că îndreaptă lucrurile….dar tu ştii că a fost al naibii de bine încă de prima dată, dar ai vrut să vezi cât duce!

Oricum ar fi, ideea e că, măcar la acest capitol sexual, dacă e prost din prima, păi dracu’ te mai caută! Slabe şanse la o a doua încercare. Dar, cine ştie; numai cine nu încearcă nu ştie ce are de pierdut (sau de câştigat).

Am zis!😈😈😈😈

Bărbați buni sau bărbați BUNI


Pfff….greu! Dar nu imposibil. Amândoi la un loc? Combinație fatală dar ireală…în majoritatea cazurilor.

Bărbații buni de regulă nu sunt ăia răi; sau, mă rog, tipul ăla de bărbat pe care îl vrei în casă bun şi în pat rău. Aşa era odată; acum văd că şi bărbații buni vor sa fie şi mai..BUNI. Când le au pe amândouă la un loc, dar şi o doză de răutate controlată…mmm, ce vrei mai mult? Poate doar ploaie, şemineu şi…câteva ore cu ochii în tavan😉.

Bărbații BUNI…sunt de fapt nişte băieței mai mari. Un fel de păpuşă masculină bună de….creat invidie printre prietenele tale. Bucuria ochilor, subiect de discuții aprinse şi de fantezii obraznice. Dacă ai şi un astfel de exemplar la locul de muncă…oofff…naiba mai are chef de treabă când apare EL. Păcat….că dezvoltarea asta armonioasă a plecat de jos în sus….încet….şi s-a oprit brusc la gât😂😂😂.

Şi stau aşa şi mă întreb: ce naiba prefer? Creier sau muşchi? Minte sau fizic wow? Cineva care să îmi stimuleze mintea sau pe unul care să îmi stingă lumina după câteva minute de plăcere, dar cu care să nu am ce discuta la țigara (lui) de după?

Complicat! Zău aşa….voi ce preferați, fetelor? Aşa, ca între noi, fetele: merge o dată unul BUN rău…shhhh…ştiți voi ce zic😏😏😏

Dragostea trece prin…portofel


S-au cam dus vremurile alea când nu conta ce ai în buzunare. Când te îndrăgosteai nebuneşte şi tot ce îți doreai era să visezi frumos în fiecare noapte. Când zilele treceau atât de greu până când urma să vă vedeți, iar momentele petrecute împreună zburau într-o clipită…

Trăim nişte timpuri nebune, aiurea şi parcă fără farmec. Toți şi toate agață pe Instagram, etalându-şi ceea ce consideră că este important: bijuterii, poze din vacanțe scumpe, maşini…buze false, sâni proeminenți dar nenaturali, funduri bombate artificial. Se cer păreri înainte de întâlniri, că doar nu se face să ieşi aşa, cu oricine. Se investighează, se caută listele de prieteni, istoricul amoros, dar, cel mai important aspect..BĂNUȚU’! Caşcavalul, lovelele sau cum vreți să îl numiți! 

Conturile din bancă salvează situații, oferă stabilitate şi rezolvă orice: de la certuri la împăcări, de la excursii romantice la ” să moară fraierii de ciudă”! Cu cât banii sunt mai mulți, cu atât “dragostea” este mai mare. Stau drept dovadă fotografiile postate în diverse locuri şi poziții…

Când se duc dracu’ finanțele, e pa şi iubirea. Nepotrivirea de caracter nu mai e în trend; mai degrabă nu au mai fuzionat PIN-ul cardului lui cu aspirațiile ei. Trist, dar adevărat!

Unde sunt plimbările alea lungi din serile calde de vară, când nu ne mai săturam unul de altul? Ce conta că mâncam un croasant 7days şi beam un TEC de 1 leu? Dragostea şi faptul că eram împreună valorau mai mult decât toate comorile din lumea asta mare!💗💞

Să faci rău e la fel de simplu ca şi cum ai respira


Practic, a devenit o a doua natură umană. Dozele de rău se servesc zilnic, în cantități variabile şi pot lua diverse forme: bârfe, răutăți mai mult sau mai puțin gratuite, violență fizică sau verbală. Țintele diferă, dar de cele mai multe ori sunt cei slabi, neajutorați, defavorizați.

Ce e trist e faptul că mulți încep să facă rău din teribilism, proastă creştere sau, pur şi simplu, din dorința de a impresiona anturajul. Vedem din ce în ce mai des filmulețe cu adolescenți care se bat, se injură, se umilesc…eu nu am putut urmari un episod de aceste gen în care protagonista era o puştoaică şi care, din dorința de a arăta că ea e mare şi tare, o scuipa şi o trăgea de păr pe o fată care nici măcar nu riposta.

Am simțit un val de ură, de repulsie şi nevoia de a-i face rău acelei fete. Pentru că sunt mamă şi am o fiică adolescentă. Şi numai gândul că ea ar putea fi vreodată cea umilită mă face să nu mai raționez. Mă gândesc doar la faptul că, atunci când văd orice tip de comportament care nu e ok, să nu mă transform din apărător în atacator. De ce? Fiindcă instinctul e mult mai puternic şi nu o dată am sărit la scandal pe stradă…când aşa zisele mame îşi urecheau copiii de numai câțiva anişori pentru că fugeau spre stradă. Pentru că ele erau prea ocupate să fumeze şi să discute rahaturi neimportante în parc! Idioate…

Durează numai câteva secunde să răneşti un om…bataia doare, se uită în timp, dar vorbele te urmăresc o viață! Stai puțin şi gândeşte-te aşa: oare când am făcut ceva bun? Orice! Care să îmi umple sufletul de bucurie…

Vă spun eu: când am cumpărat florile unei bătrâne care îmi amintea de bunicile mele! Atunci când am luat buchetul din mâinile ei tremurânde, zbârcite de vreme şi muncă şi am privit ochii aceia batrâni, dar luminoşi care îmi mulțumeau…mi-au dat lacrimile…şi mi-am dorit să o strâng în brațe şi să îi sărut mâna. Dar m-am gândit că poate o sperii…

Cine ştie dacă o să o mai revăd vreodată…

Dacă e nasol şi se dă la tine, se cheamă hărțuire. Dar dacă e mişto şi se dă la tine…asta cum se mai cheamă?


Se cheamă VIS😂😂. În cele mai frecvente cazuri. Ideea e că prima parte e mai des întâlnită decât a doua. De ce? Habar nu am! Dar aşa se întâmplă. 

Cred că ține de tupeul fiecăruia. Şi am observat ceva: cu cât el este mai😨, cu atât tupeul e mai mare. Cred că ei nu prea mai au multe de pierdut. Şi dacă văd că îi tot refuzi…ei bine, asta îi îndârjeşte şi mai tare. Legile lui Murphy funcționează aici mai mult ca niciodată.

La fel sau cam la fel stă situația şi invers. Dacă ea este un fel de 😱 pentru el, ei bine, EL fuge de ea ca dracu’ de tămâie. Pentru că, se ştie, ei îşi doresc numai femei frumoase, care arată bine şi sunt numai bune de….pus la rană😂.

Un tip sau o tipă mişto te cam pune în încurcătură. Pentru că nu ştii cum să abordezi problema. Te gândeşti că fie face mişto de tine, fie se plictiseşte…fie a pariat că te poate avea.

Oricum o dai, tot nu iese. Vorba aia: bărbatul trebuie să fie un pic mai frumos decât dracu’😈. Dar parcă un pic de sex appeal acolo nu strică!

La fel şi cu femeile: să nu fie genul Halloween. Adică? Exemplific: ” tu cum te costumezi de Halloween? Mă demachiez😲.

Să fie hărțuire zic….dar cu moderație!😘