Campioni la dat sfaturi, corigenti in a le urma


Toti suntem specialisti in domeniul “asculta la mine”! Ne dam cu parerea despre orice, oricine, oricat si oricand. Suntem atat de patimasi cand ne exprimam parerile, de parca ar fi in joc viata noastra!

Din pacate insa, ne amestecam prea mult acolo unde nu ne fierbe oala si traim vietile altora, uitand de cele mai multe ori de propria noastra viata. E atat de usor sa ii spui unuia care e la pamant sa se ridice si sa o ia de la capat! Tu de cate ori ai facut asta? Ai trecut prin experiente similare, ca sa poti fi un exemplu de urmat?

Stii oare cat de greu ii este unui batran cu o pensie mizera sa isi administreze bruma aia de bani de la o zi la alta? Nu spun de la o luna la alta! Te-ai pus vreodata in pielea lui, sa vezi daca poti supravietui cu 10 lei intr-o saptamana? Nu cred!

Presupui ca e usor sa educi copilul altuia, sa ii spui mamei cum sa il creasca, ce sa ii dea sa manance, fara insa a fi TU parinte! Ai habar macar cum e sa iti fie puiul ala de om bolnav si sa nu ai nicio putere sa iei durerea lui asupra ta?

Ii spui LUI sa isi ajute nevasta la treburile casnice, sa ii mai cumpere cand si cand o floare, sa mai iasa impreuna la o piesa de teatru! Tu cand i-ai spus sotiei tale ca e frumoasa, ca o apreciezi pentru tot ceea ce face zi de zi? Oare cand ai urlat la ea ca se odihnea 5 minute, epuizata dupa o zi intreaga de robotit in casa? Sau atunci cand i-ai scapat o palma, enervat ca te-a rugat sa duci gunoiul, pentru ca ea pur si simplu nu mai avea timp inainte de serviciu!

Suntem atat de buni in a ne da cu parerea fie intrebati, fie nu, incat uitam sa dam celorlalti un exemplu. Sa le impartasim din experienta noastra de viata, sa stim sa ascultam inainte sa deschidem gura. Sa ii ajutam pe cei care ne cer asta dezinteresat, sincer si fara sa ne dam mari ca le stim noi pe toate!

Intr-o lume plina de “pareristi”, sa fii un om cerebral e lucru mare! Gandeste de doua ori inainte sa deschizi gura! Asculta ca sa poti intelege, nu ca sa te poti certa! Analizeaza, cantareste si abia mai apoi ia o decizie! Cam asta e logica lucrurilor!

Advertisements

Nepotii, sufletul bunicilor


Cred ca tarie ca bunicii ii iubesc pe nepoti mai mult decat orice pe lumea asta! Sau asa ar trebui sa fie.

Bunicii au inima deschisa si plina de iubire atunci cand e vorba de nepoti. Ii iubesc, ii protejeaza si nu ii cearta pentru nimic in lume. Bunica face cele mai bune prajituri cu mere din lume, cea mai gustoasa supa si cel mai aromat ceai. Bunicul stie cele mai fascinante povesti din timpul razboiului. Bunicul stie cum sa faca un scaunel din lemn, cum sa construiasca o casuta sau un gard.

Vacantele de vara petrecute la tara la bunici nu se compara cu nimic! Aerul curat, cerul senin ziua si plin de stele noaptea, cantatul cocosului in zori de zi sau cel al greierilor la lasatul serii…de nepretuit!

Bunicii ii iubesc pe nepoti neconditionat, oricand, oricum si oriunde ar fi! Mi-au lipsit toate astea in copilarie; nu am stiut cum este o vacanta in curtea bunicilor. Am prea putine amintiri cu ei: tin minte ca bunica facea o cafea cu rom cum nu am mai baut niciodata, dar pe care mi-o dadea pe ascuns, sa nu vada mama! Sau ca tataiu’ Jean ne dadea mandarine, mie si fratilot mei si ne zicea:” pinguinii, haideti la mandarine!”🤗

Din pacate au plecat mult prea devreme, fara sa apuc sa ma bucur de ei mai mult!😯🙁. Retraiesc insa fericirea de a fi cu cei dragi mie ori de cate ori merg cu copilul meu la tara, la socrii mei. Vad bucuria din ochii lor batrani cand ajungem la ei si isi iau nepoata in brate! Nu stiu sa fie fericire mai mare decat atunci cand nepoata ii intreaba pe rand “Ce faci, mamaie? Ce faci, tataie?” si ii imbratiseaza din tot sufletul!

Mama si tata au fost binecuvantati cu trei nepoti care ii iubesc, ii respecta si, ceea ce e mai important decat orice, vor sa ii vada mereu, sa ii stranga in brate si sa primeasca un sfat si o vorba buna de la ei.

Asa vad eu bunicii: plini de dragoste, de bunatate, de rabdare cu nepotii lor! Iar nepotii trebuie sa stie sa ii pretuiasca, sa ii respecte si sa nu uite niciodata ca mainile lor batrane i-au crescut cu dragoste, ca au avut mereu in buzunarul hainei o bomboana sau un banut pentru ei!

Fara bunici nu ar exista copilaria!🏡

Fii tu, indiferent de…vremuri


Apa trece, pietrele raman! Un proverb care se poate adapta in orice situatie la orice situatie. Oricui si oricand. Viata ne supune in fiecare zi unor incercari, carora le facem fata sau…incercam sa le facem fata.

Ne intalnim cu oameni diferiti, cu oameni de calitate superioara sau, dimpotriva, cu “neamuri proaste”. Avem de invatat de la fiecare cate ceva; de unii ne apropiem, de altii ne ferim.

Cel mai important insa este sa ramanem noi asa cum suntem. Sa nu ne schimbam doar pentru a fi pe placul unuia sau altuia, sa nu ne lasam calcati in picioare de nimeni. Sa ne pastram standardele pe care ni le-am impus si sa nu le coboram doar ca sa fim putin populari.

Nu putem multumi pe toata lumea! Am muri incercand si nu am reusi niciodata! Suntem diferiti si asta face viata palpitanta!

FII TU, NO MATTER WHAT!

Cine te pupã azi, mâine te “arde”!!


Purtarea şi felul de a fi al unora se schimbã la fel cum dupã ploaie rãsare soarele. De ce, nu am înţeles; poate cã altele sunt scopurile azi, iar interesele meschine primeazã din ce în ce mai mult.

Nu pot sã râd cu tine acum, iar peste jumãtate de orã sã îți arunc nişte cuvinte nasoale! Şi pe urmã sã mã comport ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat! Urãsc pupincurismul şi pe pupincurişti deopotrivã! Nu vreau sã îmi încalc nişte principii şi valori în care cred, doar pentru a fi pe plac cuiva! Nu am fãcut-o şi nici nu am de gând sã o fac!

Cred cã am propria identitate şi coloanã vertebralã astfel încât sã îmi asum acţiunile pe care le întreprind şi vorbele pe care le spun. Nu îi suport pe ãia care îmi râd în fațã şi mã înjunghie pe la spate! Mai bine un adevãr care doare câteva minute, decât o minciunã care dureazã zile în şir! Nu îmi plac oportuniştii care fac orice ca sã le fie lor bine în detrimentul altora; sunt precum oile care merg odatã cu turma, fãrã sã gândeascã pe cont propriu.

Viața e plinã de astfel de specimene care abia aşteaptã sã te vadã cãzut şi sã te mai înjunghie încã o datã, doar ca sã se asigure cã nu te mai ridici! Am avut parte de asemenea experiențe, aşa cã acum îi recunosc de la o poştã!

Pentru voi, cei care citiți ceea ce am scris mai sus am doar un singur sfat:” feriți-vã de greci chiar şi atunci când vã fac daruri!” Adaptat la pupincuriştii noştri însã😉!

Magie…bucurie…linişte


Într-un cuvânt: Crăciun! Mi-e dor, atât de dor, de Crăciunul copilăriei mele. De zilele lungi de iarnă, când străzile răsunau de râsetele noastre. De trenul făcut din săniuțe, la care trăgeam pe rând.

De mănuşile alea cu croşetate, cu numai un deget, pe care le udam cu zăpadă şi le uscam pe caloriferul cald ďin scara blocului. Îmi amintesc de serile în care intram în casă inghețată, dar cu obrajii roşii ca focul şi mă încălzeam la cuptorul de la aragaz.

Magia Crăciunului se simțea în aer; te înconjura şi era prezentă peste tot: în bucătăria mică, acolo unde mama făcea cozonacii şi sarmalele. În sufrageria în care împodobeam bradul cu cele mai frumoase globuri din lume şi de unde răsunau colindele lui Ştefan Hruşcă pe placa de vinil.

Era o frumusețe aparte a lucrurilor şi chiar dacă nu aveam noi atât de multe cadouri de ” Moş Gerilă”, eram fericiți. Pentru că familia era aproape şi ne simțeam iubiți. Am crescut cu valorile familiei, alături de părinții care ne-au învățat să ne mulțumim cu ce avem, să nu fim lacomi, să îi respectăm pe cei din jur şi să fim OAMENI!

Crăciunul e cu şi despre familie; e linişte, pace sufletească. E despre a dărui în primul rând, fără să ceri nimic în schimb. E despre viața trăită frumos, alături de cei pe care îi iubim. 

CRĂCIUNUL ESTE COPILĂRIE LA ORICE VÂRSTĂ! SĂ NU UITĂM SĂ FIM COPII NICIODATĂ! 

Vreau să îmi lipseşti! Fă-mă să îmi fie dor de tine…


Nici nu ai ieşit pe uşă, că deja îți simt lipsa. Mă îngrijorez când nu mă suni şi mor de nerăbdare să te întorci! Să te văd, să te ating, să îți simt mirosul… E greu cu tine, dar e mai al dracului de rău fără tine! 

Oare câți dintre noi nu am trăit chinurile despărțirii…până mâine. Câte nopți în care ne visam unul pe altul; câte zile în care orele în care eram împreună ni se păreau secunde, iar minutele care ne despărțeau ne păreau ani! Unde este emoția aia, bătăile nebuneşti de inimă când aşteptam să ne întâlnim la sfârşit de săptămână? Când schimbam o mie de țoale, doar că ni se părea că nimic nu e prea wow pentru marea întâlnire!

Serile lungi de vară, când ne plimbam de mână pe alei sau pur şi simplu stăteam întinşi pe iarbă şi priveam stelele…şi ni se părea că toată lumea e a noastră! Abia aşteptam să treacă săptămâna ca să putem să fim amândoi….

Acum…mă uit în jur cu milă şi tristețe pentru cei cărora ieşirea la o plimbare e ceva SF…să trăiască toate mall-urile din oraş! Nu îşi mai duc dorul unul altuia, pentru că se mută împreună după nici o lună de prietenie şi mai apoi se despart fără măcar să se fi cunoscut îndeajuns. Nu ştiu cum e să îți lipsească omul pe care îl iubeşti…pentru asta există wa şi fb! 

Relațiile astea pe fugă intră în stop emoțional, apoi în comă, ca mai apoi să se stingă la fel de repede cum au început…ca un foc de paie😐.

E trist…îi compătimesc, dar totodată îmi vine să strig la ei, să le spun să…TRĂIASCĂ IUBIREA! SĂ ÎNVEȚE SĂ LE FIE DOR ŞI SĂ PREȚUIASCĂ FIECARE SECUNDĂ ALĂTURI DE CEL SAU CEA PE CARE ÎL/O IUBESC!

Dacă nu îți iese din prima, continui sau renunți?


Hmmm…nu ştiu ce să zic. E mai uşor să abandonezi lupta decât să te încăpățânezi să o câştigi. Acum depinde la ce ne raportăm. 

Studiu de caz: se dă o sufragerie spre zugrăvit. Trafaletul şi vopseaua aferente. Dai prima mână. Hmm…parcă nu e ceea ce sperai să fie. La naiba! Laşi puțin vopseaua să se usuce şi…repetir. Mâna a doua. Deja e mai bine; dar mai lipseşte ceva. Bagi o înjurătură, acompaniată de un pahar de bere şi…nu te opreşti până când nu e perfect.

Buunnn…cam aşa e cu tot ceea ce faci tu. Cu sau fără mâna ta. Când chemi pe altul să îți facă o treabă şi nu eşti mulțumit, păi nu îl laşi să plece dacă nu îți livrează exact ceea ce ai plătit. 

Ei…şi acum e acum. Dilema mea de seară: dacă nu eşti satisfăcut de un act sexual nereuşit, mai ceri unul? Poate o ieşi mai bine. Ceva de genul: unul prost plus altul şi mai prost GRATIS! E la ofertă, cum naiba să refuzi? Dacă cel sau cea implicat(ă) e un exemplar reuşit, cam greu să refuzi oferta. Treaba e că nu întotdeauna ce e la ofertă e şi bun. 

De refacere la o partidă nereuşită nu am auzit. Să îl suni şi să îi zici:” iubire, a fost tare nasol aseară! Sunt aşa nemulțumită încât te mai chem încă o dată,  să repari ceea ce ai făcut prost. Şi nu pleci până când nu iese ce trebuie!”

E cum ar fi asta…😉😉. Ori te dă dracu’, ori o ia drept invitație la un maraton la care concurează singur şi…iese pe locul doi😂😂😂😂. Saaaauuu…..îl laşi să (te) muncească măcar câteva ore, crezând că îndreaptă lucrurile….dar tu ştii că a fost al naibii de bine încă de prima dată, dar ai vrut să vezi cât duce!

Oricum ar fi, ideea e că, măcar la acest capitol sexual, dacă e prost din prima, păi dracu’ te mai caută! Slabe şanse la o a doua încercare. Dar, cine ştie; numai cine nu încearcă nu ştie ce are de pierdut (sau de câştigat).

Am zis!😈😈😈😈